Dan Claudiu T„n„sescu

## **Domnul Dan Claudiu T„n„sescu:**

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Stima˛i colegi,

Declara˛ia mea politic„ a∫ intitula-o îApa nu-i ca focul“.

Este o cugetare pe care a∫ atribui-o celor de la putere, pentru a le Ómbog„˛i galeria de panseuri de tipul îIarna nu-i ca vara...“ ∫i invers, ori îS„ tr„i˛i bine..., dar p„zi˛i, c„ vine apa!“, ultima fiind o perl„ deosebit de rar„ a distinsei doamne ministru Sulfina Barbu, persoan„ care gospod„re∫te apele ∫i ne ˛ine curat mediul Ón care respir„m.

Œmi amintesc de vorbele mamei, care spunea c„ apa este mai rea dec‚t focul.

Eu nu Ón˛elegeam la vremea aceea de ce, at‚ta vreme c‚t apa o beam cu pl„cere, atunci c‚nd m„ zg‚nd„rea setea ori atunci c‚nd, vara, sc„ld‚ndu-m„, m„ r„coream Ón apele r‚ului din marginea satului sau atunci c‚nd auzeam ˛„ranii c„ a∫teptau ploaia roditoare s„ cad„ peste p„m‚nturile avide de apa ce avea s„ hr„neasc„ semin˛ele aruncate din pumnii lor Ónfierb‚nta˛i. Dar m„ Óntreb: oare ce-i mai bun dec‚t o baie cu ap„ cald„, dup„ o zi de munc„ istovitoare? A∫adar, de ce spunea mama a∫a ceva despre apa? De ce credea ea c„ apa e mai rea dec‚t focul?

Ce-i drept, acest foc, acest miraj trimis prima oar„ pe p„m‚nt din ceruri, ne ajut„ s„ ne prepar„m hrana, s„ ne Ónc„lzim m„dularele Ón timpul iernilor, s„ model„m sub flac„ra lui metalele, s„ schimb„m via˛a ascuns„ a substan˛elor chimice ∫i a∫a mai departe. El ucide, distruge totul Ón calea lui atunci c‚nd e dezl„n˛uit, Ónso˛e∫te r„zboaiele ∫i destule nenorociri.

Dar iat„ c„ acum, la aceast„ v‚rst„, am ajuns s„ Ón˛eleg spusele mamei care zicea mai mereu c„ apa e mai rea dec‚t focul, pentru c„ inunda˛iile de anul trecut ∫i de anul acesta, mai ales cele produse de umflarea marelui fluviu european, au adus suferin˛e grele multor oameni. Este destul s„ mergi pe malul st‚ng al acestei ape, care-∫i adun„ apele din mai multe ˛„ri, ∫i vezi ce se Ónt‚mpl„. Nenorocire, spunem noi, mare nenorocire!

Oameni str„muta˛i, animale moarte, gospod„rii pr„date de furia lichidului m‚los ∫i neÓnduplecat, care ne-a obligat s„ ne distrugem digurile de protec˛ie ∫i s„ ne inund„m de bun„voie satele ∫i c‚mpiile m„noase Ón Óncercarea de a ostoi r„utatea apelor.

Cine e de vin„ c„ apa ne-a lovit cu at‚ta furie ∫i Ónc„p„˛‚nare, c„ ea nu vrea s„ se scurg„ mai departe Ón Marea Neagr„, c„ st„ pe plaiurile noastre ∫i tot cre∫te de parc„ ar dospi, spre disperarea celor lovi˛i de ea, care au r„mas cu ce au avut pe ei, p„r„sindu-∫i casele cu lacrimi Ón ochi, zdrobi˛i de pierderea agoniselii de o via˛„ ∫i astfel obliga˛i s„-∫i caute un alt loc sub soare?

E inutil s„ ar„t aici ce se vede pe la posturile de televiziune, dar poate ar fi bine s„ reamintesc bunului Guvern c„ nu a f„cut mai nimic, dup„ ce a fost avertizat cu aproape un an Ón urm„, c‚nd a primit semnul, poate divin, c„ vor veni peste noi alte nenorociri, Ón afara celor ce distruseser„ destule localit„˛i Ón anul 2005.