Dan Coman Șova

## **Domnul Dan Coman Șova:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Îmi pare rău că nu face parte din cutuma parlamentară să se dea o replică antevorbitorilor.

Declarația politică pe care doresc să o prezint se numește „Agenția Națională de Integritate la momentul reformei instituționale”.

Decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 a deschis calea reformei instituționale a Agenției Naționale de Integritate.

La momentul înființării Agenției Naționale de Integritate, s-a dorit, în mod justificat și corect din punct de vedere legal și moral, constituirea unui organ administrativ, sub control parlamentar, care să asigure legalitatea și moralitatea exercitării funcțiilor și demnităților publice în România. S-a dorit ca persoanele care, temporar, vor ocupa o funcție aleasă sau numită în organele centrale sau locale, politice sau executive ale României să nu profite în niciun fel de aceste funcții, ci să se afle exclusiv în slujba poporului. Intenții au fost multe, rezultatele au fost slabe.

Însăși înființarea a început cu stângul. Astfel, la nici o săptămână de la înființarea Agenției Naționale de Integritate prin Legea nr. 144/2007, aceasta a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2007, prin care au fost modificate nu mai puțin de 19 articole, iar 3 alineate ale art. 39, 43 și 53 au fost abrogate.

Mai mult, dovadă incoerenței actului de legiferare, prin Legea nr. 94/2008 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2007 au mai fost modificate încă 16 articole, iar la 8 articole au fost introduse alineate noi. Frenezia legiferării nu s-a oprit aici, astfel încât, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2007, aprobată prin Legea nr. 105/2008, au mai fost modificate încă patru articole.

Toate acestea s-au întâmplat în condițiile în care legiuitorul român nu a observat existența unui paralelism instituțional evident între Legea nr. 144/2007 privind înființarea ANI și Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere și control, modificată prin Legea nr. 161/2003 privind asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice.

Deși au fost efectuate o mulțime de modificări și ajustări, rezultatul nu a fost pe măsură. Depunerea declarațiilor de avere și interese este atât de complicată, încât devine aproape o știință, iar buna sau reaua-credință a depunătorului nu mai are importanță. Greșeala devine infracțiune, omisiunea neintenționată devine fals și uz de fals.

Metodele puse la dispoziția ANI de către legiuitor amintesc mai degrabă de absurdul anilor 1950, decât de metode democratice și transparente, organizate și gândite în interesul cetățeanului român, astfel încât acesta să fie sigur și convins de legalitatea exercitării funcțiilor și demnităților publice.