Dan Mircea Popescu

## **Domnul Dan Mircea Popescu:**

Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Se Ómplinesc ast„zi cincisprezece ani de la evenimentele din 13—15 iunie 1990.

Sunt unul dintre zecile de mii de martori ai acelor zile, ca poate mul˛i dintre dumneavoastr„, cei prezen˛i acum, aici, Ón aceast„ sal„ a Senatului Rom‚niei.

Ca unul care a tr„it, a sim˛it ∫i, mai mult chiar, a Óncercat s„ ∫i Ón˛eleag„ acele clipe, Ón toat„ complexitatea lor, este greu pentru mine, ca ∫i pentru orice om de bun„-credin˛„ din aceast„ ˛ar„, s„ nu reac˛ionez cu seriozitatea ∫i fermitatea necesar„ fa˛„ de Óncerc„rile actuale de a rescrie acea perioad„, exclusiv prin prisma unor interese politice conjuncturale clientelare.

Din perspectiva timpului scurs de atunci, a informa˛iilor f„cute publice de-a lungul anilor, cu privire la evenimentele respective, corel‚nd Ón mod necesar aceste lucruri cu tot ceea ce s-a Ónt‚mplat Ón primele luni de existen˛„ provizorie a puterii Ón Rom‚nia postdecembrist„, pe de o parte, dar ∫i din perspectiva drumului parcurs pe calea democra˛iei, a pluralismului politic, a reconcilierii na˛ionale ∫i a statului de drept, pe de alt„ parte, sunt hot„r‚t s„ exprim aici, cu toat„ t„ria, Ón nume propriu, dar ∫i Ón numele partidului pe care Ól reprezint, partea noastr„ de adev„r. Aceasta pentru a putea Óncheia odat„ ∫i odat„ aceast„ lupt„ cu trecutul ∫i a ne putea dedica cu toate for˛ele, repet, cu toate for˛ele prezentului ∫i viitorului acestei na˛iuni.

Folosesc sintagma îpartea noastr„ de adev„r“ pentru c„, se pare, pentru cei de ast„zi, ca s„ nu spun mai mult, adev„rul Ól reprezint„ doar evenimentele din 14 ∫i 15 iunie 1990, respectiv venirea minerilor, violen˛ele fizice ∫i tot ceea ce a urmat. A∫adar, partea noastr„ de adev„r o reprezint„, stima˛i colegi, ∫i exploziile, ∫i incendiile din data de 13 iunie 1990, ∫i atacurile asupra sediului Poli˛iei Capitalei, al Ministerului de Interne, al Serviciului Rom‚n de Informa˛ii, dar ∫i ocuparea prin for˛„ a Televiziunii Rom‚ne, adic„ exact ceea ce se Óncerca ast„zi s„ se treac„ sub t„cere.

Partea noastr„ de adev„r o reprezint„ ∫i groaza, ∫i frica, ∫i disperarea popula˛iei Capitalei Ón fa˛a incapacit„˛ii autorit„˛ilor de a pune cap„t acestui co∫mar, repet, din 13 iunie 1990, declan∫at de grevi∫tii foamei ∫i ceea ce

mai r„m„sese Ón Pia˛a Universit„˛ii dup„ retragerea organiza˛iilor ce o ocupaser„ mai multe luni de zile.

Partea noastr„ de adev„r este, prin urmare, ∫i data de 13 iunie 1990, dat„ ce a reprezentat punctul culminant al extremismului politic Ón Rom‚nia postrevolu˛ionar„, momentul Ón care o minoritate violent„ era pe punctul de a-∫i impune voin˛a, prin for˛„, Ón fa˛a unei cov‚r∫itoare majorit„˛i.

Œn sf‚r∫it, partea noastr„ de adev„r cuprinde Ón egal„ m„sur„ ∫i venirea minerilor, ∫i violen˛ele fizice din 14 ∫i 15 iunie 1990, evenimente ce nu pot fi disociate de cele din ziua de 13.