Dan Nicolae Rah„u

## **Domnul Dan Nicolae Rah„u:**

Viaþa de parlamentar Óþi ofer„ ∫ansa de a cunoa∫te multe aspecte ale vieþii cotidiene. De cele mai multe ori necazuri ale oamenilor pe care Ói Ónt‚lne∫ti. De fiecare dat„ ai ocazia s„ le cuno∫ti o parte din trecut, s„ le cuno∫ti prezentul, s„ te transformi Ón arbitru ∫i s„ Óncerci s„ le influenþezi Ón bine viitorul. Atunci c‚nd responsabilitatea de a reprezenta Rom‚nia Ón delegaþiile parlamentare Óþi d„ ocazia s„ Ónt‚lne∫ti nu numai parlamentari, dar ∫i cet„þeni obi∫nuiþi ai þ„rii respective, ai posibilitatea de a observa diferenþa dintre þ„ri devenind, din nou, arbitru. Primul sentiment pe care Ól am atunci c‚nd particip la o reuniune parlamentar„ Óntr-o þar„ dezvoltat„ economic este cel de admiraþie pentru modul Ón care se respect„ regulile democratice, disciplina ∫i legea, iar c‚nd pa∫ii m„ poart„ Ón þ„ri mai slab dezvoltate, cu reguli pentru cei puternici ∫i reguli pentru cei slabi, domin„ sentimentul de compasiune faþ„ de cei ce merit„ o soart„ mai bun„. Ca editor de sport ∫i fost sportiv nu pot s„ nu particip atunci c‚nd timpul Ómi permite, la televizor sau Ón tribune, la manifest„rile sportive ale momentului. Sportul de echip„, ca ∫i viaþa de zi cu zi sunt extrem de asem„n„toare. Puþini particip„, c‚þiva decid, iar marea majoritate privesc, se bucur„ sau Ónjur„, dar Ó∫i dau cu p„rerea. Societatea Óncearc„ s„ stabileasc„ reguli c‚t mai clare care s„ determine o bun„ funcþionare a acesteia, s„ ofere un cadru echitabil de afirmare a cet„þenilor ei. Parlamentele ∫i guvernele sunt creatorii acestor reguli ∫i sunt arbitrii respect„rii lor. ™i dac„ arbitrii politici pot fi schimbaþi cu ocazia alegerilor de c„tre cet„þenii nemulþumiþi, ce ne facem cu arbitrii din sport de care spectatorii sunt nemulþumiþi? La sf‚r∫itul s„pt„m‚nii trecute am avut ocazia s„ vedem mai multe meciuri din campionatul intern, la televizor sau pe stadion, dar ∫i meciuri din campionatele str„ine.

Diferenþele dintre campionatul spaniol ∫i rom‚nesc sunt la fel de evidente ca ∫i calificarea sau necalificarea la campionatul mondial 2002. Le este comun un singur lucru: dragostea spectatorilor faþ„ de un joc transformat, datorit„ lor, Óntr-un fenomen social ∫i Ón multe cazuri Óntr-o afacere. Sunt Ónc„ Ón Rom‚nia oameni care investesc Ón fotbal din dragostea pentru sport, pentru spectatori ∫i din credinþa c„, poate, fotbalul este un sport Ón care merit„ s„ investe∫ti.

Sportul este o ∫coal„ pentru educarea tinerilor de a Ónv„þa prin sport ce este viaþa. O lupt„ continu„ de a demonstra, Ón primul r‚nd, þie Ónsuþi c„ esti mai bun, mai eficient dec‚t partenerii de competiþie, de a g‚ndi mai bine, s„ fii mai s„n„tos, respect‚nd reguli cunoscute ∫i acceptate de toþi. ™i a∫a ar fi dac„ nu ar exista arbitri corupþi, incompetenþi, care au devenit Ón Rom‚nia mai importanþi dec‚t juc„torii ∫i spectatorii, care determin„ rezultatele dup„ alte reguli, ale lor, ∫i c„rora nu li te poþi Ómpotrivi, pentru c„ — nu-i a∫a?! — arbitrul are Óntotdeauna dreptate. Ce importanþ„ au juc„torii, spectatorii sau investitorii Ón fenomenul sportiv atunci c‚nd îM„ria sa“ arbitrul, îM„ria sa“ observatorul decid c„ spectatorii sunt îstupid people“ ∫i c„ albul este negru ∫i negrul este alb? Doar ei sunt speciali∫ti! îM„ria sa“ arbitrul poate fi sup„rat ∫i iritat c„ spectatorii dezaprob„ maniera de arbitraj ∫i se r„zbun„ pe echipa gazd„. A∫a cum a f„cut Tiberiu Lajo∫ la meciul Farul — Ceahl„ul: 15 cartona∫e galbene ∫i 3 ro∫ii. Este ceva, nu? Oare care o fi recordul mondial de cartona∫e dictate Óntr-un meci? Sup„rarea spectatorilor este efectul. Cauza este arbitrajul. S„ se ajung„ ca spectatorii s„ cear„ propriei echipe s„ p„r„seasc„ terenul, pe care au aplaudat-o Ón pofida scorului pe toat„ durata meciului, a fost nevoie de un arbitraj penibil ∫i revolt„tor. S„ ne mai mir„m c„ nu mai vin spectatorii pe stadion ∫i c„ cei care investesc onest Ón fotbal se g‚ndesc deja la plasamente mai bune? S„ ne mai mir„m c„ Ón Cupele europene suntem eliminaþi Ónc„ din tururile preliminare de pescari, agricultori sau mai ∫tiu eu de ce alþi p„stori, care vin cu o or„ Ónainte de meci, ne Ónving ru∫inos ∫i pleac„ dup„ meci la treburile Europei, c‚nd profesioni∫tii no∫tri se Óntrec Ón explicaþii? Sau c„ echipa naþional„ tr„ie∫te mai mult din amintiri ale unei generaþii de aur care iese Óncet, Óncet din scen„? Vina este a celor care conduc fotbalul rom‚nesc, care nu vor s„ ia m„suri Ómpotriva arbitrilor care fur„ echipele, indiferent dac„ sunt mari sau mici. Dac„ una din echipele mari pierde din cauza arbitrajului este catastrof„ naþional„. Dar dac„ asta i se Ónt‚mpl„ unei echipe mici, toþi ∫efii fotbalului dau din umeri sau se transmite celor Ón cauz„ deja consacratul mesaj: îCiocu’ mic!“. Vina este ∫i a arbitrilor care uit„, nu pot sau nu vor s„ aplice regulamentul Ón spiritul ∫i litera lui. Nu ne mai mir„m c„ arbitrii no∫tri nu mai sunt chemaþi s„ oficieze la campionatele mondiale, la cele europene sau Ón cupele europene. Ce exemplu de moralitate d„m tinerilor care iubesc sportul cu arbitraje mizerabile precum cel de s‚mb„t„ de la Constanþa? Sau au Ónceput s„ deranjeze echipele mici cooperativizarea fotbalului rom‚nesc? Spectatorii care plecau de la stadion se Óntrebau: îA∫a trebuia s„ se termine meciul? C‚t o fi luat arbitrul? De ce era a∫a de lini∫tit Gheorghe ™tefan?“. Ru∫ine celor care conduc fotbalul rom‚nesc!