Dan Tanasă

## **Domnul Dan Tanasă:**

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Revolta maghiară din 23 octombrie 1956, moment de eroism crucial în istoria națiunii maghiare”.

Mesajul meu de astăzi vine să marcheze un moment deosebit de important din viața vecinilor noștri de la vest: națiunea maghiară. Ce ne unește? Setea de libertate! Suntem două popoare care nu se împacă cu opresiunea străină. Niciunul dintre cele două popoare nu tolerează teroarea. Ambele popoare s-au revoltat împotriva comunismului.

Revolta maghiară din 1956 a fost cea mai violentă manifestație anticomunistă într-o capitală est-europeană. Două sute de mii de maghiari au ieșit pe străzile Budapestei în ziua de 23 octombrie și au răsturnat regimul comunist, într-o scurtă, dar percutantă revoluție anticomunistă. Au trebuit 2.000 de tancuri și două armate sovietice pentru a înfrânge voința poporului maghiar. Aproape 3.000 de luptători pentru libertate și-au dat viața și circa 35.000 de mii au fost condamnați la închisoare, câteva sute fiind executați.

Insurecția maghiară a produs valuri de simpatie și de solidaritate în România, unde au avut loc nu mai puțin de 644 de acțiuni de protest, cele mai multe la București, Cluj și Timișoara, dar și în alte localități, inclusiv la nivelul Armatei Române. Mii de studenți au fost arestați între 1956 și 1959, exprimându-se sentințe de condamnare care au însumat 14.000 de ani de pușcărie, zeci de tineri fiind executați. România era deja zguduită de zeci de răscoale țărănești împotriva cooperativizării forțate.

Radu Preda, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, scria, în anul 2016: „Una dintre prejudecățile vehiculate în spațiul nostru public sună cam așa: altfel decât în Polonia, Ungaria sau Cehia, noi nu am avut o adevărată rezistență anticomunistă. Adică mămăliga nu a explodat decât târziu, în decembrie 1989. Nimic mai fals!

Însăși logica evenimentelor istorice ne arată contrariul: comunismul s-a instaurat în România exclusiv de sus în jos și doar cu forța. Afectul anticomunist domina societatea românească a epocii, fapt tradus la nivel politic în conflictul dintre rege și Guvern.”

Românii au luptat mai bine de 10 ani direct cu hidra comunistă.

Adevărat, românii sunt singurii care au luptat cu arma în mână din 1944 și până în 1962.