Daniel Constantin Barbu

## **Domnul Daniel Constantin Barbu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Apreciez, domnule prim-ministru, promptitudinea cu care ați răspuns cererii noastre. Ne-am obișnuit, din păcate, în ultimii ani să apreciem firescul.

Am pentru dumneavoastră, domnule prim-ministru, două întrebări. Prima dintre ele privește procedura de executare care a fost pusă în operă de ANAF acum două zile.

În cuvântul pe care ni l-ați adresat nu ați exprimat un regret explicit față de modul în care s-a desfășurat respectivul eveniment. Ați spus – și din nou apreciez – că, poate, pe viitor, lucrurile ar putea să fie îndreptate și procedura să fie ceva mai atentă la demnitatea cetățenilor, la contribuabili.

Întrebarea mea privește procedura însăși.

Ați spus, la începutul mandatului dumneavoastră – și a dezvoltat amplu această temă adjunctul dumneavoastră, domnul Vasile Dîncu –, că obiectivul principal al guvernării, atâta cât va fi, este acela de a schimba practicile și procedurile administrative, sigur, pe fondul unei insatisfacții relative a tuturor cetățenilor, a tuturor forțelor politice față de modul în care funcționează diversele administrații în această țară.

Să înțeleg, domnule prim-ministru, că modul în care a operat ANAF pe 15 februarie este un manifest al schimbării? Așa vor arăta noile practici și proceduri administrative pe care v-ați propus să le schimbați? Este prima întrebare.

A doua întrebare pe care v-o adresez, știind că ați plecat la Bruxelles, cu mulți ani în urmă, din preajma domnului Traian Băsescu, v-ați întors de la Bruxelles din preajma domnului Jean Claude Juncker, amândoi fruntași ai Partidului Popular European. În Europa Centrală și de Est, dar nu numai, guvernele populare de ieri și de azi au avut și au încă tendința manifestă de suprimare a libertății presei. Cu toții știm ce s-a întâmplat în Ungaria și se întâmplă încă sub ochii noștri în această privință sub guvernarea Orbán Viktor. Am văzut chiar din zilele în care vă preluați și dumneavoastră mandatul anul trecut cum noul Guvern popular polonez, condus de doamna Szydło _... (Replică neinteligibilă din sală.),_ Conservator Popular, Partidul Popular European, s-a angajat în operațiuni similare cu cele pe care le-am constatat la noi, luni.

E o atmosferă popular-conservatoare care vă determină să patronați, chiar dacă, sigur, nu ați fost la curent – și, neîndoielnic, vă cred – cu detaliile operațiunii de luni, dar, evident, v-ați asumat-o și nu v-ați exprimat în vreun fel părerea de rău pentru ceea ce s-a întâmplat. Mai mult, dați-mi voie să citez din ceea ce ne-ați spus acum câteva minute, la sfârșitul alocuțiunii dumneavoastră, și citez, cred, foarte exact. Ați spus: „...dreptul la liberă exprimare al oricui care respectă legea”. Acest drept, evident, dumneavoastră sunteți angajați să-l respectați. Dreptul la liberă exprimare al celor care respectă legea. E o formulă, dați-mi voie să v-o spun, cu amărăciune, de drept socialist. De la John Milton, de la jumătatea secolului al XVII-lea, când politicianul și poetul s-a adresat Parlamentului englez, libertatea de exprimare este necondiționată. Și pușcăriașii au libertatea de exprimare, nu numai cei care respectă legea. Pentru că legea poate să fie constrângătoarea, legea poate limita libertatea de exprimare și, atunci, libertatea de exprimare e limitată prin însuși corpul legii, ceea ce este inadmisibil într-o democrație. Și este regretabil că ați putut face, în anul 2016, sub cupola Senatului României, o asemenea declarație, pe care un predecesor al dumneavoastră o putea face în 1986 în incinta Adunării Naționale... Marii Adunări Naționale.