Daniel Constantin

## **Domnul Daniel Constantin:**

Domnule Președinte al României, Domnilor președinți ai celor două Camere, Preafericirea Voastră, Înalt Preasfinția Voastră, Majestatea Voastră Custodele Coroanei, Stimat auditoriu,

Sărbătorim astăzi un moment-simbol de o importanță covârșitoare pentru existența noastră ca țară și pentru identitatea noastră de români.

România se bucură astăzi de 100 de ani de existență a statalității sale moderne, ca națiune europeană cu vechi rădăcini spirituale, date de o tradiție proprie, și cu instituții construite pe baza unor valori occidentale profunde cum ar fi democrația și libertatea.

România face astăzi bilanțul a 100 de ani de existență unitară a românilor, a unor generații care au trăit, fiecare în mod diferit, amplele evoluții și schimbări ale secolului XX, până în ziua de astăzi, când ne aflăm în plină epocă a tehnologiei și a globalismului. Aș spune că pentru noi ziua de astăzi nu este doar o frumoasă sărbătoare, ci și un oportun și necesar moment de bilanț, în care putem reevalua

importanța identității pe care o avem. România a trecut prin nenumărate regimuri politice, unele de tristă amintire, dar a reușit, treptat, să parcurgă tranzițiile necesare consolidării sale ca națiune modernă, încercând să urmeze modelul națiunilor civilizate și prospere. Deși acest din urmă lucru nu s-a petrecut până la capăt, așa cum ne-am fi dorit, suntem totuși acum o țară membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, a NATO și facem parte, totodată, dintr-un favorabil ansamblu economic, competițional desfășurat la nivel mondial, în care succesul depinde, din fericire și în bună măsură, de calitatea deciziilor pe care le luăm, de competența și structura morală a celor care ne conduc.

Astăzi România poate alege, așadar, în orice clipă unde vrea să fie: în rândul țărilor ignorate și tratate ca având un statut inferior sau în zona acelor state care își pot atinge în mod real gradul maxim de potențial. Depinde doar de voința politică și de modul în care oamenii politici aleg sau nu să reprezinte interesele cetățenilor români atât în plan economic, cât mai ales strategic, prin felul cum gândim să oferim un viitor copiilor noștri.

Să nu uităm că România Mare a apărut după momente de cumpănă ale istoriei, unul dintre ele fiind chiar un cataclism umanitar, reprezentat de Primul Război Mondial. Nicio clipă nu trebuie să uităm jertfa imensă pe care au adus-o înaintașii noștri atât pe câmpul de luptă, cât și în timpul Revoluției din 1989, acolo unde, din păcate, sute de tineri și-au dat viața pentru tot ceea ce trăim și ne bucură pe fiecare dintre noi astăzi.

Ne putem întreba dacă, la 100 de ani de la Marea Unire, România trece printr-un astfel de moment de cumpănă, unul care să-i afecteze viitorul și stabilitatea. Milioanele de români plecați peste granițe reprezintă răspunsul cel mai sincer și mai direct, statistica cea mai evidentă, dacă vreți, și, totodată, cea mai brutală evaluare a felului în care românii au ajuns să se simtă în țara lor. Starea de exilat și viața de sacrificiu trăită încă de mulți dintre români sunt teme de reflecție obligatorii, pe care fiecare politician responsabil ar trebui să le aibă în vedere, mai ales acum, în an centenar.