Daniel Savu

## **Domnul Daniel Savu:**

Stimați colegi, Doamnelor și domnilor senatori,

L-am condus ieri pe ultimul drum pe Adrian Păunescu. Este o datorie de onoare pentru mine, astăzi, ca senator social-democrat, dar și ca român, să-l evoc pe omul politic Adrian Păunescu, cu care am avut prilejul să fiu coleg de partid.

Îmi voi aminti întotdeauna zilele de luni din ultimul mandat de senator al lui Adrian Păunescu, când îmi făcusem un reper pe agenda zilei ca în jurul orei 16.00 să ascult declarația sa politică.

Sunt convins că Adrian Păunescu însuși ar fi de acord să poată fi ascultate de la acest microfon câteva dintre versurile sale, care pot constitui un adevărat testament politic.

Îi asigur pe adversarii săi politici, care ne spun acum că s-au regăsit în poezia lui Adrian Păunescu, că se vor regăsi cu prisosință și în următoarele versuri extrase din poezia „Rugă pentru România”:

„Tragica mea, condamnata mea țară, Din nou răstignită și funerară, În static și jalnic galop antigalop, Între secetă, foamete și potop.

Tragica mea adorată Românie, Calea nu ți se mai știe, Asupra ta își continuă asaltul Ba unul, ba celălalt, ba altul.

Mutată cu forța de la lei la roni, Te-au încălecat pigmei autohtoni, Care te-au trădat și te crucifică, Într-o păcăleală aproape mirifică.

Te-au retrogradat urât, cu voia, După cum i-a mânat paranoia, Din săracă, te-au făcut mizeră, În timp ce afacerile lor prosperă.

Și, acum, când ești într-o criză majoră, Marinarul mlaștinii mi te devoră. Țucălarul lui mic și obedient Îți acoperă florile și viețile cu ciment.

A venit o haită portocalie Să ia România și s-o sfâșie. A furat și-a mințit și trădează, Ciumă ajunsă în ultima fază. (...)

Stăm cu chirie la noi acasă, Birurile se înmulțesc și ne-apasă Și întrebăm tăișul sabiei Și pe cârmaciul nărod al corabiei Cu ce drept în prăpăd să ne lase, Cine-i stăpânul propriei noastre case? Cui i s-a retrocedat, cu minciună vinovată, Ceva ce n-avusese, de fapt, niciodată?

Melancolica mea Românie, Fă-ne să știm că mai ești vie, Scutură-ți pigmeii care te călăresc Și gustă o bucată de măr crețesc. (...)

Și, ca o întoarcere la tine în destin, Ridică-te, țară! Ajută-ne, Doamne! Amin!” Vă mulțumesc.