Doru Ioan Tãrãcilã

## **Domnul Doru Ioan Tãrãcilã:**

ªi eu vã mulþumesc ºi-i rog pe colegii care vor mai lua cuvântul sã nu facã referiri _in extenso_ asupra amendamentelor, pentru cã le vom discuta ºi pe cele acceptate de comisie, ºi pe cele respinse, în momentul în care vom trece la dezbaterea amendamentelor pe text.

Dacã mai doreºte cineva sã intervinã la dezbateri generale?

Dacã nu mai doreºte nimeni, vã rog sã-mi permiteþi, în calitatea pe care o am de preºedinte de ºedinþã, sã declar închise dezbaterile generale la acest proiect de lege.

Ofer cuvântul domnului ministru, domnului academician, pentru a-ºi exprima punctul de vedere, sigur cã da, în legãturã cu discuþiile generale purtate pe proiectul de lege.

## **Domnul Rãzvan Theodorescu Ñ** _ministrul culturii ºi cultelor_ **:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori, colegi,

Evident, oriºice discuþie pe marginea acestei ordonanþe de urgenþã trebuie sã fie o discuþie, în mod special, gravã.

Vreau sã spun de la bun început, ºi aº dori ca acest lucru sã fie limpede înþeles, cã venirea acestei ordonanþe de urgenþã acum un an nu s-a fãcut din motive de oportunitate, s-a venit cu ea pentru cã eram una dintre puþinele þãri, ºi singura þarã din grupul Vilnius, care nu avea o asemenea reglementare ºi lucrul a fost foarte bine subliniat atunci, ºi a fost foarte bine subliniat în acea dimineaþã care a precedat întâlnirea primilor-miniºtri ai ”Grupului VilniusÒ în, dacã nu mã înºel, aprilie, anul trecut: faptul cã România a venit, ºi a venit încã cu o iniþiativã importantã ºi curajoasã.

Evident, cu distinsul meu coleg, pe care-l preþuiesc ca istoric de foarte multã vreme, om de probitate intelectualã (ºi a dovedit-o ºi în discuþiile noastre în contradictoriu din primãvara trecutã), care este profesorul Gheorghe Buzatu, nu voi face ºi nu vom face o discuþie istoricã. Anul trecut, la Academie, la iniþiativa Academiei, a fost o discuþie în care toate pãrþile ºi-au spus punctul de vedere sub cupola celei mai mari instituþii ºtiinþifice a þãrii.

Deci nu mã voi referi la aceste lucruri. Atunci am spus ce-am avut de spus. Domnia sa a spus: ”Voi anunþa numai câteva lucruri care sunt totuºi cadrul în

care ne aºezãm.Ò Discuþia a fost focalizatã în chip greºit, dupã mine, din motive afective ºi de istorie contemporanã, pe personajul Ion Antonescu, un personaj tragic, un personaj care a avut incontestabila sa mãreþie, dar un personaj tragic, pentru cã drumul pe care a mers el a dus, la un moment dat, România acolo unde a dus-o.

Eu vreau sã vã spun cã de-atunci, de când s-a dat aceastã ordonanþã de urgenþã, s-a vãzut utilitatea ideii în mai multe ocazii: când s-au fãcut zvastici, când s-au scris diverse lucruri pe diverse ziduri din Bucureºti ºi din provincie.

Dar vreau sã vã spun cã nu numai acesta este câmpul de referire, doamnelor ºi domnilor. Acum câteva zile am rãspuns prefectului de Mureº la întrebarea sa, la care rãspunsesem ºi în Senat unui distins senator al Partidului România Mare, în legãturã cu cazul contelui Wass, care este un caz în dezbatere, care ºi el trebuie sã se supunã acestei reglementãri, ºi poate vor fi ºi alte cazuri în situaþia în care un tribunal nu va interveni ºi nu va spune altceva.