Doru Ioan Tãrãcilã

## **Domnul Doru Ioan Tãrãcilã:**

E vorba de licitaþie. La licitaþie nu se dau, se vând. Sunt douã modalitãþi concrete privind bunurile care pot fi disponibilizate din armatã, cã restul se caseazã ºi se distrug, doar nu se dã armamentul în altã parte.

## Stimaþi colegi,

Sã mergem mai departe. Sigur, aceastã ordonanþã este necesarã. Vã rog sã observaþi cã ea rezolvã 3 probleme: prima chestiune, se aratã care categorii de bunuri pot fi valorificate, sub ce modalitãþi, fie prin transfer, fie prin licitaþie, în ce condiþii ºi cãtre ce beneficiari. ªi este arãtatã, în final, destinaþia sumelor. Iniþial se dorea de cãtre Ministerul Apãrãrii Naþionale ca aceºti baniÉ Noi avem un text, de altfel, în legea bugetului ºi pe anul 1999. Dacã nu mã înºel, existã ºi în proiectul de lege de buget pe anul 2000. Acest articol l-am introdus ºi eu încã din anul 1995 în proiectul de buget ºi, ulterior, în legea bugetului pentru Ministerul de Interne, ºi viza valorificarea bunurilor ce se aprecia cã nu mai sunt necesare pentru minister ºi care puteau sã fie valorificate, dar la data aceea o fãceam prin legea bugetului.

În momentul de faþã este introdus, în afarã de transferul fãrã platã cãtre autoritãþi publice ºi licitaþii, iar banii se reîntorc în bugetul ministerului. Se intenþiona de cãtre Ministerul Apãrãrii Naþionale ca aceºti bani sã poatã fi folosiþi, ºi pentru o sintagmã frumoasã, îmbunãtãþirea condiþiilor de trai ale personalului din armatã. Bãnuiesc cã în momentul în care intrã în bugetul Ministerului Apãrãrii Naþionale, acolo sunt repartizaþi în mod eficient ºi cheltuiþi în mod legal.

V-aº ruga ca, în urma acestor explicaþii, sã