Doru Ioan Tãrãcilã

## **Domnul Doru Ioan Tãrãcilã:**

Mulþumesc, domnule senator.

Dacã mai sunt ºi alte intervenþii? Nu mai sunt. Stimaþi colegi, sã intrãm în primul punct al ordinii de zi Ñ declaraþii politice.

Grupul parlamentar P.D.S.R. are 23 minute; Grupul parlamentar al Partidului Democrat are 13 minute; Grupul parlamentar al Partidului Naþional Liberal are 12 minute, Grupul parlamentar al Partidului Naþional Þãrãnesc Creºtin-Democrat are 11 minute, Grupul parlamentar U.D.M.R. are 7 minute, Grupul parlamentar P.R.M. are 5 minute, Grupul parlamentar P.U.N.R. are 5 minute, independenþii Ñ 14 minute.

Vã cer permisiunea ca, în numele Grupului parlamentar P.D.S.R., sã prezint o declaraþie politicã.

Domnule preºedinte al Senatului, stimaþi colegi,

Au trecut 10 ani de la primele alegeri libere dupã mai bine de jumãtate de secol de totalitarism.

Ele au însemnat primul pas în înfãptuirea obiectivelor programatice ale Revoluþiei din Decembrie 1989.

Baza juridicã a organizãrii alegerilor din mai 1990 a constituit-o Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 adoptat de Consiliul Provizoriu de Uniune Naþionalã.

Textul acestui act normativ a fost îndelung elaborat, începând din ianuarie, de pe vremea C.F.S.N., de cãtre o comisie a acestuia ºi continuat de o comisie desemnatã de C.P.U.N. compusã din experþi ºi reprezentanþi ai diferitelor partide reprezentate în Consiliu.

Caracterul deosebit al acestui decret-lege a constat în faptul cã el nu s-a putut limita la problemele specifice organizãrii ºi desfãºurãrii alegerilor, ci trebuia sã defineascã instituþiile care urmau sã fie alese: Parlamentul ºi Preºedintele.

Dezbaterea proiectului de lege a durat 6 zile, fiind adoptat cu o majoritate covârºitoare. Aceastã dezbatere, difuzatã publicului de Televiziunea Naþionalã, a fost o veritabilã ºcoalã politicã atât pentru membrii C.P.U.N., cât ºi pentru marele public.

Este interesant de subliniat cã pe parcursul dezbaterilor din C.P.U.N. nimeni nu a pus în discuþie caracterul republican al statului, opþiunea monarhicã fiind afiºatã mai târziu, în Piaþa Universitãþii.

S-au purtat discuþii ºi asupra soluþiei pentru Parlament monocameral sau bicameral.

Deºi au existat argumente în favoarea unui parlament monocameral, pentru o mai mare operativitate în promovarea legilor, a prevalat opinia în favoarea sistemului bicameral, nu doar legat de tradiþie ºi de experienþa altor parlamente europene, dar mai ales pentru a limita inevitabilele erori prin discutarea proiectelor în cele douã Camere, în condiþiile unui volum mare de legi, necesar a fi trecute prin Parlament.

De asemenea, s-a discutat modul de prezentare a candidaturilor pentru Parlament. S-a adoptat soluþia susþinutã cel mai mult de partidele tradiþionale care argumentau cã nu existã încã personalitãþi cunoscute, iar votul pe liste va favoriza consolidarea partidelor, proces necesar consolidãrii vieþii democratice.