Stimate domnule Preºedinte al României, Ion Iliescu, Stimate domnule prim-ministru Adrian Nãstase, Domnilor preºedinþi, Domnilor miniºtri, Distinºi invitaþi, Stimate colege ºi colegi parlamentari, Distinºi revoluþionari,
Omagiem astãzi, în ºedinþa solemnã a celor douã Camere ale Parlamentului României, Ziua de
22 Decembrie, ziua libertãþii ºi a Revoluþiei Române, la puþinã vreme de când am sãrbãtorit Ziua Naþionalã a României, în aceeaºi lunã în care au avut loc douã evenimente importante pentru destinul poporului român: invitaþia de la Praga de a începe negocierile de aderare la NATO ºi concluziile _summit_ -ului Uniunii Europene de la Copenhaga, ce oferã României perspectiva aderãrii la Uniunea Europeanã în anul 2007 ºi susþinerea necesarã pentru atingerea acestui obiectiv.
Dupã 13 ani de la Revoluþia din Decembrie Ô89, prin aceste douã realizãri, speranþa renaºte din nou în sufletele românilor. Românii traverseazã azi un moment fast al istoriei, pe care trebuie sã ºtim a-l valorifica cu înþelepciune.
Revoluþia Românã este a întregului popor român ºi nimeni nu are dreptul sã ºi-o revendice. Ziua de 22 decembrie 1989 a fost clipa astralã a României ce va rãmâne înscrisã în istoria þãrii ca un moment de hotar ce marcheazã o mare cotiturã în destinul nostru naþional. Aceastã zi a însemnat prãbuºirea vechiului sistem totalitar comunist ºi trecerea României spre democraþie ºi transformare radicalã, revoluþionarã a societãþii.
Omagiind azi Revoluþia Românã suntem obligaþi sã amintim ºi alte miºcãri de protest împotriva dictaturii ce au premers revolta popularã ce a spulberat dictatura în decembrie 1989.
Mã refer, în primul rând, la revolta minerilor din Valea Jiului din 1977, la revolta braºovenilor din noiembrie 1987, cu un puternic accent anticeauºist ºi antitotalitar, pedepsitã prin aceleaºi procedee aplicate în Valea Jiului.
ªi, la Iaºi, cu câteva zile înainte de Timiºoara, pe 14 decembrie 1989, se intenþiona organizarea unei manifestaþii paºnice de protest pentru a avertiza regimul asupra stãrii de disperare ºi sãrãcie în care trãiau oamenii.
La numai douã zile de la plãnuita acþiune de la Iaºi, înãbuºitã în faºã de cãtre Securtitate, valul nemulþumirii generale s-a ridicat mai întâi la Timiºoara, aºa cum strigau oamenii pe strãzile Timiºoarei: ”Azi în Timiºoara, mâine în toatã þaraÒ, apoi în Bucureºti ºi în toatã þara, cu o participare popularã de proporþii ºi cu accente radicale.
Prin caracterul ºi amploarea lor, revoltele, ca ºi revoluþiile sunt rezultatul unei stãri generale de nemulþumire ºi îºi gãsesc motivarea ºi energia declanºãrii lor în situaþia internã, în sãrãcia, disperarea, nedreptãþile ºi insuportabilul vieþii oamenilor.
Caracterul deosebit de opresiv al regimului Ceauºescu ºi colapsul economic, deteriorarea vieþii de zi cu zi a oamenilor explicã, în bunã mãsurã, cauzele exploziei sociale.
Revoluþia Românã a fost punctul culminant prin care o impresionantã revoltã socialã a cãpãtat, sub voinþa rãspicat exprimatã a poporului, un caracter profund politic determinând prãbuºirea sistemului comunist totalitar ºi reaºezarea societãþii româneºti pe temeiurile libertãþii ºi valorilor democratice.
O neclintitã voinþã de schimbare era resimþitã de toatã populaþia României, iar pe mãsura sporirii opresiunii ºi a
numãrului de victime, idealurile Revoluþiei reverberau tot mai puternic în percepþia ºi conºtiinþa publicã.
Ieºirea în stradã a tineretului ºi a muncitorilor, a altor cetãþeni, a dus rapid la cristalizarea cerinþelor populaþiei într-un program ce depãºea pragul unor simple revendicãri, pentru a atinge obiective politice de maximã generalitate ºi importanþã.
Starea generalã de nemulþumire ºi revoltã exprima motivaþii ºi formule politice care existau latent în inima ºi mintea majoritãþii cetãþenilor þãrii care erau în aºteptarea declanºãrii unei asemenea energii uriaºe.
Revoluþia ºi-a avut cauzele directe în viaþa trãitã de oameni la limita insuportabilului. Starea generalã de nemulþumire mocnea în þarã de mult timp ºi societatea acumulase puternice tensiuni. Miºcarea de protest începutã la Timiºoara ºi transformatã rapid în revoltã ºi revoluþie s-a întins în toatã þara. Represiunea sângeroasã nu a învins revolta deoarece voinþa poporului român era de schimbare radicalã a situaþiei din þarã.
Caracterul opresiv al regimului antipopular, intrat într-o profundã crizã politicã, a determinat o puternicã revoltã popularã, care a declanºat în final Revoluþia Românã.
Fuga dictatorului a devenit simbolul prãbuºirii vechiului sistem totalitar comunist din România, ca parte a procesului general produs la o scarã mai largã. Constituirea în aceeaºi zi a Consiliului Frontului Salvãrii Naþionale a fost expresia noii puteri provizorii, iar cele 10 puncte ale Comunicatului cãtre þarã al C.F.S.N. au devenit programul Revoluþiei Române.
Comunicatul C.F.S.N., program al Revoluþiei din noaptea de 22 decembrie, avea 3 principale componente: transformãri în plan politic, în plan economic ºi în planul politicii externe. Pentru cele 3 componente erau enunþate obiective clare ºi direcþii concrete de acþiune.
Componenta politicã proclama demolarea vechiului sistem totalitar ºi deschiderea cãtre democraþie, drepturi ºi libertãþi cetãþeneºti garantate, pluralism politic, alegeri libere, o nouã Constituþie, stat de drept, societate civilã.
Componenta economicã enunþa demolarea vechilor structuri ale economiei centralizate, eliminarea dirijismului administrativ de stat, trecerea spre economia de piaþã, construcþia instituþionalã ºi legislativã a acesteia, creºterea ºi dezvoltarea economicã modernã, durabilã, protecþie socialã ºi echilibru social.
Componenta externã consacra deschiderea þãrii spre lumea democraticã ºi civilizatã, spre structurile europene ºi euroatlantice ºi integrarea în aceste structuri.
Avem datoria de a continua schimbãrile ºi transformãrile care s-au produs dupã Revoluþie.
Dupã 13 ani constatãm cã am realizat majoritatea obiectivelor propuse. A fost restructurat sistemul de putere comunist ºi au fost eliminate instrumentele sale de represiune ºi opresiune. Au fost generate mecanismele de bazã ale democraþiei: partidele, Parlamentul, alegerile libere ºi corecte, alternanþa la putere, libertatea de opinie, rolul ºi forþa societãþii civile. Au fost puse bazele funcþionãrii statului de drept ºi ale guvernãrii democratice.
## Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
Vorbind de Revoluþie ºi ceea ce a urmat momentului de rupturã radicalã cu trecutul, se impune sã facem un sumar al analizei reformei, al tranziþiei societãþii româneºti. Lungul proces de tranziþie parcurs de România a constituit un obstacol în încercarea noastrã de emancipare ºi integrare mai rapidã în sistemul democraþiilor occidentale. Prelungirea tranziþiei, care dureazã de 13 ani de la Revoluþia din Decembrie ºi costul ei social foarte ridicat, afecteazã multe categorii sociale.
S-a instalat o obosealã a electoratului generatã de lipsa perspectivei unei ieºiri din labirintul tranziþiei. Existã o percepþie subiectivã privind un imobilism al reformelor sau o abatere de la direcþia bunã a evoluþiei României, tendinþã sesizatã constant în sondajele de opinie. Tranziþia nu este un proces interminabil, ºi sunt semne clare cã se apropie de sfârºit, dacã ar fi sã ne bazãm pe evaluarea progreselor pe care le-am fãcut în domeniul integrãrii europene ºi euroatlantice.
În ultimii doi ani, pe lîngã tendinþa spre stabilitate s-a accentuat caracterul capitalist democratic al societãþiii româneºti. În linii generale, România posedã caracteristicile unei societãþi democratice, cu economie de piaþã ºi stabilitate macroeconomicã, socialã ºi politicã. În acest moment în România a început o nouã etapã istoricã, respectiv cea a intrãrii în normalitate. Suntem în momentul abordãrii finalizãrii unor obiective privind aderarea la NATO ºi Uniunea Europeanã.
Dificultãþile economiei ne menþin încã sub standardele economiei de piaþã funcþionale, aceasta fiind în perspectivã imediatã o mare provocare pentru guvernarea noastrã.
Am parcurs o parte din drumul reformei administrative ºi am generat instituþii ºi mecanisme de control ºi dialog sociale noi, dar procesul, la fel ca ºi în cazul economiei de piaþã, este încã neîncheiat.
Am abordat cu mult curaj ºi echilibru problemele raporturilor dintre minoritãþi ºi Majoritate ºi am adoptat soluþii avansate, la nivelul standardelor europene. Integrarea în NATO a impus o profundã ºi amplã reformã a sistemului naþional de apãrare, dar ºi a viziunii noastre strategice, a politicii de dotare ºi echipare a Armatei ºi, implicit, a raporturilor ei cu industria de apãrare. Avem acum un alt mod de asigurare a nevoilor noastre de securitate ºi stabilitate. Am reorganizat sistemul de ordine publicã, de învãþãmânt ºi sãnãtate, precum ºi cel de asigurãri sociale ºi pensii.
În planul politicii externe am reconstruit total ansamblul nostru de relaþii internaþionale în jurul a douã obiective fundamentale: integrarea în structurile euroatlantice ºi în Uniunea Europeanã. Am redefinit relaþiile noastre cu vecinii ºi cu statele din sfera spaþiului european ºi nordatlantic, ieºind definitiv din izolare, un mare câºtig al acestei perioade fiind regândirea ºi reaºezarea relaþiilor României cu vecinii sãi.
În contrast cu tendinþele negative ale zonei, am dat dovada viziunii noastre europene, pozitive, cu privire la modul cum trebuie sã se relaþioneze state ºi naþiuni vecine.
## Stimaþi colegi,
Drumul valorilor dreptãþii, libertãþii ºi democraþiei a putut fi deschis doar prin sacrificii de vieþi ºi destine. Este necesar sã apãrãm aceste valori pe care Revoluþia le-a conºtientizat, chemând la o adevãratã redeºteptare naþionalã.
Suntem pe un drum bun. S-au clarificat multe din problemele societãþii româneºti, chiar dacã nu totdeauna s-au gãsit rezolvãrile cele mai potrivite. Nu existã soluþii definitive în construcþia democraticã, economicã ºi socialã, ºi numai cadrul principial, reperele, obiectivele de fond ale unei asemenea construcþii.
Acum este necesarã consolidarea democraþiei ºi a instituþiilor sale, sporirea funcþionalitãþii acestora prin apropierea de cetãþean, de grijile ºi nevoile sale.
Pericolele principale pentru democraþie sunt birocraþia ºi corupþia, aºa cum preciza în ºedinþa festivã ºi domnul Preºedinte Ion Iliescu, tentaþia puterii ºi a averii, goana dupã înavuþire prin orice mijloc ºi cu orice preþ. Aceastã luptã împotriva corupþilor ºi corupãtorilor nu are culoare politicã, politizarea acesteia fiind o diversiune.
Corupþii nu au culoare politicã pentru cã unicul lor scop este îmbogãþirea pe cãi nelegale, imorale, necinstite. Avem de luptat cu multe greutãþi, cu multe dificultãþi, dar mai avem de purtat ºi o luptã cu propriile noastre mentalitãþi.
Dupã 13 ani a venit timpul sã redescoperim spiritul Revoluþiei din 1989 ºi sã nu uitãm cã pentru acest înãlþãtor ideal de dreptate ºi curãþenie moralã s-au jertfit vieþi ºi destine.
Trebuie sã reînvãþãm lecþia responsabilitãþii, a cinstei ºi corectitudinii, sã punem capãt confruntãrilor sterile, sã manifestãm un respect mai profund faþã de oameni ºi faþã de valorile morale care au ghidat pe revoluþionari în decembrie Õ89.
Trebuie sã oferim tuturor cetãþenilor argumentul practic, concret, prin fapte, cã tranziþia, drumul spre bunãstare ºi prosperitate nu constituie o ficþiune, ci o realitate cu un sens evolutiv, palpabil, în care fiecare îºi gãseºte locul pe potriva muncii ºi competenþelor sale.
Programul Revoluþiei Române reprezintã înainte de toate un set de valori morale, politice ºi sociale înnoitoare ºi benefice pentru oameni.
Încrederea, speranþa ºi ataºamentul cetãþenilor României la aceste valori trebuie neîncetat consolidate ºi dezvoltate. Trebuie sã redãm populaþiei încrederea ºi speranþa cã Revoluþia Românã a fost înfãptuitã pentru mai binele celor mulþi.
Grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat, pe care eu le reprezint azi, afirmã cu tãrie cã, în calitate de parlamentari social-democraþi, suntem ferm ataºaþi credinþei cã investiþia în educaþie, în ºcoli ºi facultãþi este o investiþie pe termen lung, esenþialã pentru dezvoltarea armonioasã a societãþii noastre. Valorile cele mai integrabile în societatea avansatã a Uniunii Europene sunt oamenii noºtri bine educaþi Ñ ºi, în special, tinerii Ñ care, în ciuda tuturor greutãþilor tranziþiei, au dovedit cã pot sã gãseascã recunoaºterea capacitãþilor lor pe o piaþã concurenþialã, unde ei îºi dovedesc forþa ºi valoarea intelectualã.
Trebuie sã le oferim tinerilor o soluþie de viitor atractivã aici, în þarã, sã le arãtãm cã noi avem nevoie de ei ºi cã suntem gata sã le dãm ºansa unei cariere.
Avem datoria de a nu sacrifica accesul larg la ºtiinþã, la educaþie, la culturã al generaþiilor tinere.
Sã utilizãm cu înþelepciune potenþialul uman fundamental al tineretului pentru modernizarea ºi înnoirea þãrii. Sã apãrãm acest potenþial ºi sã dãm o ºansã generaþiilor care vin.
În acest moment aniversar avem datoria de conºtiinþã de a ne îndrepta permanent gândurile noastre de recunoºtinþã cãtre eroii întregii Românii, prin jertfele cãrora ne-am câºtigat în decembrie Õ89 libertatea ºi demnitatea.
Niciodatã nu vom face destul pentru a ne aduce omagiul ºi recunoºtinþa pentru jertfa eroilor ºi sacrificiul revoluþionarilor din care s-au plãmãdit începuturile noii societãþi democratice româneºti. Pãstrãm în suflet acele zile de sânge ºi doliu ale încleºtãrii cu fostul regim, întru cinstirea tuturor celor care ºi-au sacrificat viaþa.
Cei care au participat la Revoluþie au fãcut-o dintr-o trãire personalã a unui ideal general ºi nu gândindu-se la privilegii personale. Eroii Revoluþiei nu au fost mânaþi de interese personale ºi de aceea orice încercare de a profita de sacralitatea acelui moment demonstreazã o lipsã de respect faþã de martirii revoluþionari.
Cred cã trebuie sã judecãm cu multã atenþie noul proiect legislativ pentru a evita orice lipsã de respect pentru ceea ce a însemnat momentul revoluþionar Ô89, pentru sacrificiul, speranþele ºi situaþia multor generaþii de români.
În aceste momente aniversare se cuvine sã recunoaºtem meritele celor care au participat activ la Revoluþia din Decembrie Ô89, inclusiv ale Preºedintelui nostru, domnul Ion Iliescu.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.