Dragoș-Gabriel Zisopol

## **Domnul Dragoș-Gabriel Zisopol:**

Stimate domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați invitați,

Mottoul declarației mele politice aparține fiicei unei supraviețuitoare a genocidului pontic – „...cea mai dramatică schimbare în Turcia a fost măcelărirea a 1,5 milioane de armeni, 750.000 de asirieni și 353.000 de greci din Pont, și marșurile cumplite ale morții către surghiun a încă 1,5 milioane de greci din Turcia; marșuri ale morții în care nenumărați alți locuitori din Pont și-au pierdut viețile, totul petrecându-se între anii 1915 și 1923. Acest genocid, numit eufemistic «purificare etnică» și «strămutare», a eliminat aproape în totalitate minoritățile creștine din Turcia și a pus sfârșit, un sfârșit tragic, celor 3.000 de ani de istorie a grecilor din Pont”.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Genocidul grec se referă la exterminarea sistematică a supușilor nativi eleni din Imperiul Otoman, înainte, în timpul și după Primul Război Mondial. Genocidul a inclus masacre, deportări, expulzări, boicoturi, violuri, convertirea forțată la islam*, recrutarea în batalioane de muncă, execuții arbitrare și distrugerea monumentelor culturale, istorice și religioase creștin-ortodoxe.

După izbucnirea Primului Război Mondial, bărbații greci otomani cu vârste cuprinse între 21 și 45 de ani au fost recrutați cu forța în batalioane de muncă, unde majoritatea au pierit în condiții îngrozitoare.

Începând cu anul 1915, sub pretextul necesităților militare, în interiorul imperiului și în satele musulmane au fost deportate multe comunități grecești, membrii acestora fiind nevoiți să aleagă între islam și moarte. Grecilor deportați nu li s-a permis să ia nimic cu ei. Jandarmii și trupele neregulate otomane au comis masacre, au ars biserici și școli, au confiscat banii și obiectele de valoare din comunitățile elene, obiectele grecilor fiind vândute ulterior de către autoritățile otomane.