Dumitru Florian Staicu

## **Domnul Dumitru Florian Staicu:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează „Un vot la întâmplare”.

Integritatea înseamnă cinste, probitate, incoruptibilitate și descrie acea calitate de a rămâne onest în orice situație. Integritatea este prima calitate cu care venim în fața românilor atunci când le cerem votul și le promitem că le vom reprezenta interesele, când facem declarații și judecăți de valoare în fața acestora sau prin intermediul presei.

Întrebarea este cum se numesc cei care numai în aparență dau dovadă de asemenea calități, iar când vine momentul să pună în practică declarațiile date cu atâta patos încurcă urnele sau probabil că nu fac diferența între culoarea bilelor. Asemenea caractere impresionante sunt greu de descris, însă este tot mai clar că trec printr-un proces complex numit „depersonalizarea parlamentarului”.

Este trist să văd că această epidemie s-a instalat în Senat și a devenit contagioasă, dar am speranța că există tratament, pentru că altfel virusul va trebui eradicat.

Este inadmisibil, în calitate de senator, să-ți fie frică să iei o decizie doar din teama că mai târziu ai putea păți și tu același lucru, dar mai grav de atât, discrepanța dintre declarații și votul propriu-zis demonstrează un înalt grad de ipocrizie.

Și devine inevitabil să nu-mi pun întrebarea: cum este posibil să se instaureze un asemenea sentiment de frică în rândul unor înalți demnitari? Să fie din teama că se va deschide „Cutia Pandorei”, ca să citez un coleg de-al nostru care astăzi are probleme? Sau există persoane care nu ar trebui deranjate, pentru că s-ar putea întoarce împotriva celor care și-au permis să exprime ceva?

Mă întreb dacă nu cumva restrângerea sferei de imunitate parlamentară a făcut mai mult rău decât bine, generând această frică față de anumite instituții ale statului. Este cu atât mai grav faptul că s-a ajuns în situația în care parlamentarii votează sub tutela unei anxietăți generate de faptul că s-ar putea crea un precedent periculos.

Consider că este de neacceptat o asemenea atitudine în Senatul României, iar ea nu va trece neobservată. Chiar dacă nu există repercusiuni imediate, această lipsă de personalitate își lasă amprenta în timp. Trebuie să vă gândiți foarte bine: ori ne limităm doar la activitatea legislativă, și atunci singura impunere este cea venită de la propriul partid și renunțăm la atitudini perverse, ori schimbăm procedurile actuale, care au dus la transformarea noastră în filtre situate între procuratură și judecătorie. Această alegere ne aparține.

Aveți curajul să afirmați cu cea mai mare seninătate că am votat potrivit propriei conștiințe. Oare nu ar fi normal ca această conștiință să aibă puls permanent, nu să fie resuscitată doar când anumite interese o cer? Probabil că nu funcționează decât la anumiți stimuli, iar când faptul este deja consumat se reinstalează constanta preocupare pe care o aveți pentru propria imagine și veniți în fața cetățenilor, cu o seninătate deranjantă, ca să expuneți o motivație foarte serioasă pentru care ați votat „cum v-a dictat conștiința”.