Dumitru Gheorghe Mircea Coșea

## **Domnul Dumitru Gheorghe Mircea Coșea:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Aș vrea să-mi permiteți să vă atrag atenția că moțiunea de astăzi se referă la educație, dar are și un alt rol. Noi am încercat să prezentăm un caz, pentru că domnul ministru Adomniței este un caz. Este un caz în ceea ce se numește managementul guvernării, și anume: noi dorim ca înainte de alegeri, înainte de schimbarea Guvernului, înainte de schimbarea, sper eu, a unei mentalități de guvernare, să nu mai avem cazuri în care un ministru să fie nominalizat pentru că este doar un membru vajnic al partidului de guvernământ.

Domnul ministru Adomniței mi-este foarte simpatic. Îl cunosc de câțiva ani. Este un tânăr energic, inteligent și cazul Domniei Sale..., și vă spun foarte sincer, domnule ministru, nu este caz de incompetență.

Eu am fost decis până ieri după-masă să-l cred pe domnul ministru Adomniței un incompetent. De fapt, problema Domniei Sale este alta. Eu cred, domnule ministru, și vă rog să mă credeți că o spun sincer, cred că n-ați avut timpul să aflați ce minister conduceți.

Cred că dumneavoastră vă credeți la Ministerul Lucrărilor Publice, al Achizițiilor Publice sau în altă parte, pentru că cele două cuvântări ale dumneavoastră, extrem de lungi și foarte puțin axate pe tema moțiunilor, au arătat cum ați reparat, cum ați deschis o generoasă sală de spectacole la Casa de Cultură din Iași, cum ați cumpărat microbuze, cum ați cumpărat computere, cum ați cumpărat pardoseli și alte lucruri. Foarte bine, foarte frumos, școala are nevoie și de acoperișuri, dar, domnule ministru, dacă atunci când intrați în minister o să citiți plăcuța de la intrare, o să vedeți că pe ea scrie Ministerul Educației, or, educația, domnule ministru, este cu totul altceva. Eu nu vă condamn pentru faptul că nu ați oprit violența în școală. Eu cred că nu este treaba dumneavoastră să faceți așa ceva. Nu vă condamn pentru faptul că s-a copiat la bacalaureat. Cred că nu este sarcina dumneavoastră să faceți așa ceva. Aveți colegi specialiști, directori, inspectori care trebuie să facă acest lucru. Un ministru trebuie să conceapă, trebuie să gândească, trebuie să înțeleagă menirea pe care o are de a restructura domeniul în care se află. Or, educația este altceva decât construcție, decât betoane și decât microbuze. Educația înseamnă, în primul rând, viitorul acestei țări, înseamnă formarea tineretului nostru, și aici eu vă aduc la cunoștință că sunt trei mari pericole care ne pasc, pericole care au fost citate poate în cuvântări, dar nu foarte bine sintetizate, și pe care dumneavoastră ați fi avut datoria să le stopați, să încercați să le opriți.

Primul pericol care planează asupra educației în România este denaționalizarea ei.

## Domnule ministru,

Educația în România își pierde caracterul național. Cultura și tradițiile românești dispar. O mulțime de manuale sunt traduse _mot à mot_ din alte limbi, fără să se țină seama de specificul nostru. Ați înlocuit clasicii literaturii române cu un funcționar al Uniunii Europene, chiar dacă se cheamă Oli Rehn, este tot un funcționar. Nu există astăzi o tendință de apărare a culturii și a identității noastre culturale. Or, în