Dumitru Oprea

## **Domnul Dumitru Oprea:**

Mulțumesc.

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați,

Declarația de astăzi are titlul „Criza financiară mondială, sfârșit al statului social”.

Odată cu izbucnirea crizei economice, curentul de gândire stângist, aflat până atunci într-o profundă criză ideologică, a devenit din nou vehement. Imediat după prăbușirea burselor și descoperirea lanțului de fraude ale unor mari instituții financiare, s-a invocat decesul capitalismului. Adversarii globalizării și ai piețelor libere au privit cu satisfacție la ceea ce părea o deschidere pentru revenirea la statul-providență. Ei nu înțelegeau sau nu voiau să înțeleagă faptul că nu principiile capitalismului erau neapărat greșite, ci tocmai neaplicarea lor. Mai precis, nu s-au respectat regulile de piață, nu au fost supravegheate tranzacțiile financiare, s-au închis ochii la abuzuri, fraude și comportamente iresponsabile. Așadar, s-au eludat bazele concurenței loiale și temeiul moral al competiției economice libere.

Cu toate acestea, entuziasmul socialiștilor nu a durat mult. Chiar dacă economia mondială dă semne de relansare, constatăm acum adevăratul fond toxic al problemei: o profundă criză financiară a statelor. Guvernele lumii au produs, ani în șir, deficite colosale, rostogolind datoriile, până s-a ajuns într-un blocaj aproape fatal.

Exemplul grecesc, dar și situațiile din alte țări, mai ales cele sud-europene, inclusiv România, dovedesc din plin acest lucru. În multe din cazuri, analiza structurii deficitelor arată o realitate cruntă: aceste state înregistrează cheltuieli sociale și birocratice colosale.

În Grecia, o treime din cetățenii cu drept de muncă lucrează la stat, cu lefuri și privilegii exagerate. În Spania, cheltuielile statului au împins deficitul bugetar la peste 11%. La rândul său, România este campioană la abuzuri și absurdități prin unele programe de asistență socială.

Din păcate pentru statele cu deficite bugetare mari, trezirea la realitatea se face doar cu ajutorul unui mare șoc financiar. Datoriile nu mai pot fi rostogolite la infinit și iată că a venit vremea reformelor brutale, adică momentul în care se constată coma statului social, a nostalgiei și a speranței de viitor a stângismului. Acum vedem ravagiile făcute de expandarea aberantă a birocrației de stat, cea care-și creează la infinit avantaje și activități inutile.

Oriunde intervine statul, regăsim abuzuri și privilegii discreționare, toate crescute sub protecție sindicală. Astfel, o mare parte a populației este inoculată cu credința că bunăstarea apare doar prin grija și bunăvoința unui anume guvern. Odată ajunse la putere, partidele se întrec la acordarea de ajutoare pentru a atrage simpatia alegătorilor. Apoi, capotează la același joc absurd și păgubos: eficientizarea unui colos birocratic, care, prin excelență, lăsat în aceeași stare, nu poate fi făcut niciodată eficient. În final, se apucă să concureze împotriva capitalului privat pe piața liberă, construiește drumuri, apartamente, produce energie și altele. Efectele acestui delir sunt clare: corupție, imense datorii publice și îndatorarea galopantă a țărilor.