Mircea Diaconu

Mulțumesc.

## Răspuns nu de la mine, în niciun caz.

Însă trebuie să-mi manifest o nedumerire. Principiul, dreptul de asociere este liber, liber, liber. Mai departe... Nu am auzit de niciun fel de drept de asociere ajutat, controlat sau împins, cum vreți s-o luați. În clipa asta iar discutăm sau putem discuta de o discriminare efectivă a celor de pe lumea asta, din țara asta, care se adună, au un scop comun, nobil, fără discuție, se chinuiesc, fac o fundație, aleargă din casă în casă, se sponsorizează și ei cum pot, chinuindu-se, și ajung într-un punct de realizări, fac un dosar, se duc undeva mai departe, și îl depun spre a obține statutul de utilitate publică. În ce măsură, însă, acest stil de a trece pe partea cealaltă rapid, sărind etapele, este normal, este egal și nu este discriminatoriu? Spun asta ca un om care a făcut exact acești pași, am făcut, în anii ’90, ceva ce s-a numit „Carnavalul Bucureștilor la 1900”. M-am chinuit și știu ce înseamnă „pâinea asta chinuită”, iar în țara asta foarte mulți dintre noi au astfel de inițiative care merită toată lauda. Însă, în clipa în care astfel de fundații, chiar cu scop important până la urmă, iertați-mă, sar etapele, trec pe lângă, pe un culoar, se creează o discriminare.

Mulțumesc.