Dumitru Pelican

## **Domnul Dumitru Pelican:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Când mai mulți senatori din opoziție au venit cu această inițiativă, eram chiar pe culoar când am fost întrebat și am semnat și eu fără niciun fel de ezitare pentru creșterea alocației copilului.

Domnule senator Pop, lucrez de 12 ani, la zi, în Ministerul Muncii și îl cunosc și vă recomand sincer: mai puțin exces de zel când susținem niște lucruri care pot fi chiar jenante. Adică avem datoria, zic eu, fără populism, știu ce înseamnă protecție socială, știu ce înseamnă formare profesională, ce înseamnă alocație, ce înseamnă persoană cu handicap... Dumneavoastră n-ați cântat prin Ministerul Muncii. Vă înțeleg, domnule Pop, că sunteți plin de exces de zel. Vă rog să aveți decența și să propuneți, poate, și dumneavoastră, și eu vin și o fac, cu riscul de a-mi asuma și destule „complimente” pe care sunt dispus să mi le duc... Haideți, dragi colegi, să facem o lege. Din 1999, 42 de lei pentru copii! Suntem singura țară din cele 28 de state europene care avem această alocație. Cea mai mică alocație este 200 și... de euro.

Eu înțeleg multe, înțeleg restricție bugetară, înțeleg criză, dar să nu uităm – sunt biolog –, rata mortalității e mai mare decât rata natalității. Și să nu ne gândim că dacă sunt și părinți mai puțin responsabili, care își folosesc alocația copiilor pentru a trăi, să nu facem din asta un caz general, că nu e cazul, să acordăm măcar acestor copii ceea ce merită. Bani n-au fost niciodată, n-am întâlnit un ministru de finanțe, în 23 de ani, să vină să-mi spună că are bani pentru pensii, bani pentru șomeri, bani pentru sănătate, bani pentru școală. Și totuși a sosit momentul să fim mai responsabili. E vorba de copii. Nu pot înțelege, tăiați-mă în bucăți și aruncați cu mine... în mine cu ce vreți. Copiii nu putem să-i ținem cu această alocație. E rușinos pentru toată clasa politică ce se întâmplă. Am spus, fără populism. Asta gândesc, asta simt, asta spun.

Vă mulțumesc.