Emil Boc

## **Domnul Emil Boc:**

## Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din punctul nostru de vedere, al Guvernului, credem că acest amendament, așa cum am spus, pornește de la bunăcredință dar, din nefericire, nu rezolvă fondul problemei.

Și o să dau câteva contraargumente pentru fiecare argument care s-a adus aici.

Ultimul argument adus de domnul președinte al Comisiei pentru buget, finanțe din Camera Deputaților cu privire la ordonatorii de credite, care nu ar plăti în ordinea vechimii facturilor, s-ar ajunge în instanță și s-ar plăti suplimentar penalități de întârziere.

Domnule președinte, este răspunderea fiecărui ordonator de credite în raport cu justiția. Dacă se ajunge la o asemenea situație, ordonatorul de credite, pe baza raportului Curții de Conturi, este acela care plătește într-o asemenea situație.

Nu avem nevoie de o lege specială să ne spună acest lucru. Am fost primar și știu că, în cazul în care eram acționat în judecată de un datornic și se făcea dovada că am resurse financiare și nu le-am plătit, tot ce s-ar fi plătit ca penalități de întârziere i se imputa, pe baza raportului Curții de Conturi, primarului, adică persoanei vinovate, ordonatorului principal de credite. Deci aici avem cadrul legal care ne protejează pe fiecare, cu bună-credință, și legea trebuie interpretată în sensul exercitării cu bună-credință a atribuțiilor legale, de ordonator de credite, pe care le ai.

Deci nu avem nevoie de o altă prevedere suplimentară care să întărească ceea ce ne spune legea, și Curtea de Conturi verifică modul de utilizare a banului public, iar instanța de judecată, dacă constată o asemenea încălcare, cel în cauză plătește.

În privința argumentelor cu privire la vechime, din nou, nu rezistă. Am dat exemplul acela cu școala, pentru că îl cunosc foarte bine. La interval de un kilometru, o școală începută acum 5 ani are fundația, o școală începută acum 2 ani are deja aproape și acoperișul terminat.

Ce facem? Lăsăm pe cea care are acoperișul doar de finalizat și investim în cea care are doar fundația, pentru că este mai veche? Nu merge. Sau varianta pe care ne-ați spus-o dumneavoastră, cu plata unor facturi mai vechi.

Să nu uităm că, din nefericire, a fost practica în România, potrivit căreia, și mai ales în ani electorali, când ordonatorul de credite avea un miliard de lei vechi pentru investiție, alocați, să spunem, prin hotărâre de guvern sau printr-o altă sursă financiară, și spunea la constructor: „mai fă tu de un miliard lucrarea încolo, la drum, la școală, la spital, că o să vină banii”, fără să existe prevedere bugetară.

Și acum toți aceia care au făcut miliardul în plus sau miliardele în plus au probleme financiare pentru că nu s-au plătit lucrările.

Noi nu avem prevederea bugetară prin hotărâre de guvern, nu ai temeiul legal să-i plătești, dar datornic este și are probleme, într-adevăr, în economia de piață, pentru că nu-și poate plăti salariații. Nu înseamnă că noi, printr-o asemenea lege și un amendament pe care îl propuneți, să legalizăm toate abuzurile care au avut loc în decursul timpului cu lucrări care s-au efectuat fără acoperire legală.