Emil Boc

## **Domnul Emil Boc:**

Mulþumesc, domnule preºedinte,

În primul rând, vreau sã-i amintesc domnului ministru cã eu am fãcut referire la vacanþa de varã iulieÑaugust, anul trecut, când au fost 87 de ordonanþe simple, ºi nu la perioada ianuarie 2002. Deci Domnia sa, în mod vãdit intenþionat, deformeazã ºi vã informeazã greºit pe dumneavoastrã.

În al doilea rând, vreau sã-l informez pe domnul ministru cã partidul pe care îl reprezintã în anul 1999 a sesizat Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei pentru numãrul mare de ordonanþe simple ºi de urgenþã pe care le-au emis Guvernele 1996Ñ1999. Iatã cã acum, dupã ce au sesizat Consiliul Europei, Adunarea

Parlamentarã a Consiliului Europei, acum vin ºi spun: ”DomnÕe, noi n-am fãcut decât un pic mai mult decât ceilalþi.Ò Cum rãmâne cu sesizarea Adunãrii Parlamentare, domnule ministru, în condiþiile în care dumneavoastrã exact aceeaºi procedurã o urmaþi?

Mai mult decât atât, dumneavoastrã, într-un an ºi jumãtate de guvernare, aþi emis mai multe ordonanþe de urgenþã decât guvernarea din perioada 1996Ñ1998, la care facem referire.

Cum rãmâne cu memoriul adresat Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei?

ªi, mai mult decât atât, domnule ministru, mie nu-mi trebuie monografii ºi alte lucrãri de specialitate. Îmi face plãcere sã vã înmânez dumneavoastrã Constituþia României, deschisã la art. 58, care spune: ”Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român ºi...Ò, domnule ministru, ”...unica autoritate legiuitoare a þãrii.Ò Cred cã aþi înþeles despre ce este vorba.