Emil Boc

## **Domnul Emil Boc:**

Oricum suntem pe aceeași lungime de undă, chiar dacă vorbește doar unul în acest moment.

Doamnelor și domnilor,

Acest amendament este de bună-credință, nu neg acest lucru, doar că el trebuie privit în complexitatea situației investițiilor din România din momentul de față, și realitatea stă în felul următor: sunt în România astăzi deschise investiții în decursul timpului, de către noi toți, indiferent de spectrul politic și de momentul în care ne-am aflat, la putere sau în opoziție, în valoare de 40 de miliarde de euro. Acestea sunt investiții deschise în România. Practic, ne-ar trebui un buget al statului român fără să mai plătim salarii, pensii și alte lucruri, doar ca să putem acoperi ceea ce s-a deschis în decursul timpului.

Din nefericire, și este tot vina noastră, foarte multe dintre aceste investiții, la o analiză riguroasă, nu rezistă, fie că vorbim de investiții în două școli la un kilometru distanță, fie că vorbim de alte investiții, nu neapărat în școli, ci în alte obiective care au fost poate la acel moment inițiate pe motive de campanie electorală sau pe alte considerente, dar nu ținând cont de o cheltuială rațională a banului public în interes public și de nevoile comunității. Și, din acest considerent, în acel moment când dumneavoastră ne-ați întrerupt discutam cu domnul deputat Nicolăescu, colegul de la Partidul Național Liberal, despre acest principiu, de fapt eram chiar racordați la tema de discuție, care este cea mai bună soluție pe care o putem găsi într-o perioadă de timp când nu avem campanie electorală, 2010, 2011 și prima parte a lui 2012, să găsim împreună o soluție: un criteriu îl avansați dumneavoastră, vechimea.

La prima vedere poate fi seducător dacă toate investițiile făcute ar fi fost în concordanță cu interesul public și cu oportunitatea realizării lui. Din nefericire, lucrurile nu stau așa în realitate, și mă rezum din nou la exemplul cu școlile. Sunt situații în care s-a investit la un kilometru distanță în două școli foarte moderne, iar amândouă sunt pe jumătate goale. Evident că trebuie făcută o analiză.

Ce se întâmplă? Se mai începe cea de-a doua școală. Să se continue, chiar dacă ea este din 2008, să spunem, sau investim în cea existentă care acoperă necesarul pentru tot ce înseamnă nevoile comunității respective și ținând cont de standardele de cost per elev pe care va trebui să le avem? Trebuie să gândim acest lucru.

Soluția pe care o propunea domnul deputat Nicolăescu era una în principiu corectă, cea a unui audit internațional, care să nu fie nici al puterii, nici al opoziției, care să stabilească în România ce investiții trebuie să fie continuate, care să le spunem românilor că nu mai pot fi susținute financiar pentru că înseamnă o risipă a banului public. O soluție de acest fel trebuie să fie găsită și cred că anii aceștia pe care îi avem..., și în special 2010 trebuie să fie un an în care să putem decide printr-un audit, vom vedea în ce formulă, ce înseamnă intervalul de timp pentru realizarea lui, cu privire la ce investiții deschise merg la finalizare. Și aici trebuie ținută seama de un complex de fapte, nu doar de vechime: gradul de realizare a lucrării, oportunitatea lucrării, importanța pentru comunitate, eliminarea risipei banului public. Aceste criterii minimale avute în vedere pot constitui temeiul unei politici sănătoase pe termen mediu și lung.