**Domnul Emil Boc** _– prim-ministrul Guvernului României:_
Domnule președinte al Senatului,
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Dragi colegi, membri ai Guvernului,
Doamnelor și domnilor deputați și senatori,
Moțiunea de cenzură reprezintă un exercițiu democratic, politic, parlamentar și constituțional. Această moțiune de cenzură este, de asemenea, o bună oportunitate, o bună ocazie, pentru a mă putea adresa dumneavoastră și cetățenilor acestei țări în vremurile grele, din punct de vedere economic, pe care le trăim.
Astăzi, România se află la un moment de răscruce. Stimați parlamentari,
Aveți de făcut o alegere majoră, și anume mergem mai departe, pe calea reformelor, și scoatem România din criză sau cedăm în fața populismului și compromitem șansa acestei țări de a ieși din recesiunea economică și de a merge pe creștere în anul 2011.
Înțeleg nemulțumirea oamenilor...
Înțeleg nemulțumirea oamenilor pentru că au scăzut salarii și pentru că se fac disponibilizări. Oamenii au dreptul să fie nemulțumiți, dar, de asemenea, oamenii au dreptul să cunoască adevărul. Oamenilor trebuie să li se spună lucrurilor pe nume exact așa cum sunt ele. Și spuneam încă o dată, înțeleg această nemulțumire a lor, pentru că fiecare se uită la propria situație și constată că e mai greu decât în trecut, și atunci e greu să le explici oamenilor că aceste lucruri se datorează unor probleme care țin de deficite structurale, de greșeli ale trecutului.
Totuși, dacă vrem să fim corecți cu românii, trebuie să le spunem adevărul, și acest adevăr pornește de la următoarele elemente. Din nefericire, în anii 2007–2008 s-a dat mai mult decât se putea. S-au plătit în avans salarii, pensii și alte bonificații și ajutoare sociale. Oamenii văd astăzi că nu mai
primesc cât au primit în trecut și, pe bună dreptate, sunt nemulțumiți, dar la fel de bine știm fiecare dintre noi, din familie, că ni se spunea încă din copilărie că nu putem consuma mai mult decât ne permitem.
Și dacă această regulă pe care o avem, repet, din familie, învățată acasă, că nu putem să cheltuim mai mult decât ne permitem ca guvernanți, ca țară, de ce n-am aplica aceeași politică responsabilă pe care ne-au învățat-o părinții noștri în familie: să cheltuim și să ne drămuim ceea ce avem în raport cu ceea ce ne putem permite.
Din nefericire, în trecut oamenilor li s-au oferit lucruri fără acoperire și acum suntem puși în situația să plătim această factură a lucrurilor care s-au dat fără a exista o acoperire reală în economie.
Și o să vă dau câteva exemple: cheltuielile de personal au crescut cu 65% în 2007 și în 2008, cheltuielile cu asistența socială, inclusiv pensiile, au crescut cu 75,5% în 2007 și în 2008. Mai mult decât atât, cheltuielile de personal și cele cu asistență socială au ajuns să fie, în 2008, aproape cât totalul cheltuielilor bugetare din anul 2006. Corespunzător s-au majorat și cheltuielile cu bunurile și serviciile, și anume cu 54,4% în 2008 față de 2006 și 2007.
Aceste dezechilibre structurale nu mai puteau continua sau, spus simplu, această tendință de a consuma mai mult decât ne permitem nu putea să meargă mai departe.
Și, pe lângă toate acestea, a venit și criza economică ce afectează aproape toate statele lumii.
Dragi români,
Populismul și demagogia măsurilor luate în 2007 și în 2008 ne-au încărcat din greu factura crizei.
Gândiți-vă ce-ar fi însemnat dacă la începutul crizei, dacă anul trecut, noi aveam cei aproximativ 3 miliarde de euro rezultați din vânzarea BCR-ului și-i aveam în buget, și-i aveam puși deoparte?
Gândiți-vă ce-ar fi însemnat dacă în 2008, an când am avut maximă creștere economică, de peste 8%, n-am fi cheltuit mai mult decât ne permiteam cu aproximativ 8 miliarde de euro. Deci am avut plus 8 creștere economică și am cheltuit cu pomeni electorale peste 8 miliarde de euro. 8 plus 3 înseamnă 11 miliarde de euro pe care-i puteam avea puși de-o parte pentru vremuri mai grele.
Din nefericire, țara nu i-a avut. Dacă aveam acei bani, nu eram nevoiți, probabil, să apelăm la acord internațional cu Comisia Europeană, Fondul Monetar sau Banca Mondială.
Spun asta în condițiile în care, până astăzi, Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor, a primit de la Fondul Monetar și de la Comisia Europeană, 5,7 miliarde de euro. Atât, aceștia sunt banii pe care Guvernul i-a împrumutat. Dacă aveam cei 11 miliarde de euro, dacă nu se pierdeau doi ani în absorbția fondurilor europene, România putea într-o altă manieră să treacă prin criza economică globală. Alte state, precum Polonia, au avut acest avantaj, pentru că au economisit în vremuri bune și au utilizat banii europeni.
Noi am avut doi ani, 2007 și 2008, complet ratați din perspectiva absorbției fondurilor europene.
Când am ajuns la guvernare, în 2009, un singur program operațional sectorial din șapte era acreditat. Păi, cum să mai atragi fonduri europene, din moment ce nici programele care urmau să atragă banii nu erau acreditate, pentru că nu li s-a acordat importanță în 2007 și în 2008. Și atunci am pierdut și acea ocazie de a putea compensa căderea economică cu mai mulți bani europeni, șansă ratată din cauza acelei situații.
Am ajuns la guvernare într-un moment în care statul român avea și încă mai are, pe alocuri, un sistem bolnav din punct de vedere economic și financiar. Și o să vă dau câteva elemente în acest sens.
Avem un stat care, așa cum am spus, consumă mai mult decât produce.
În al doilea rând, avem un stat care timp de 20 de ani a încurajat mai mult nemunca și mâna întinsă, decât munca. De exemplu, în 2004, România avea în asistență socială 6,4 milioane de cetățeni. Până în 2008 s-a dublat numărul asistaților social, ajungându-se la 13,9 milioane de asistați.
În al treilea rând, avem un stat care, timp de 20 de ani, a încurajat privilegiile, în detrimentul principiului egalității în fața legii. Și aici o să vă dau doar un exemplu: cazul pensiilor speciale, al pensiilor parlamentarilor și al altor tipuri de pensii, care nu aveau la bază principiul contributivității și care, repet, încălcau în mod flagrant principiul egalității tuturor pensionarilor în fața legii, și anume legea spune foarte clar, principiul contributivității trebuie să fie acela care să stea la baza unei pensii corecte, cinstite, acordată în România, și acest lucru să fie consacrat de lege. Din nefericire, timp de 20 de ani s-au creat tot felul de breșe, numai ca un asemenea sistem să nu se pună în practică.
În al patrulea rând, avem un stat supradimensionat, un stat birocratic și obez. De exemplu, în perioada 2007–2008, numărul posturilor aprobate – subliniez, aprobate – în sectorul bugetar s-a majorat cu 135 de mii, iar numărul posturilor ocupate în sectorul bugetar la sfârșitul anului 2008 era cu 118 mii peste numărul posturilor ocupate în anul 2006. Această factură am primit-o la plată în această perioadă de criză și eram obligați, prin forța lucrurilor, să rearanjăm statul român din perspectiva numărului de personal, în raport cu ceea ce-și poate permite și întreține un stat ca al nostru, și nu cu un aparat supradimensionat și birocratic.
În fața unor asemenea situații, aveam două alternative: să continuăm genul de politică promovată în ultimii 20 de ani, cu accente consistente în 2007 și în 2008, și care ar fi condus, fără echivoc, țara la colaps economic și financiar sau să alegem calea de a stopa această politică populistă, în profundă discordanță cu interesul țării, și să ne asumăm măsuri grele, dureroase din punct de vedere social și politic, dar sănătoase în ceea ce înseamnă viitorul acestei țări.
Nu am cedat tentației populiste, pe care și noi puteam s-o ducem mai departe în 2009 și în 2010. Și, practic, suntem primul guvern de după 1989 care-și asumă deschis această sarcină de a pune ordine în finanțele țării, în administrarea țării, de a orienta banii spre dezvoltare, investiții și locuri de muncă și de a renunța la politica fundamentată numai pe pomeni și consum.
Spuneam că am găsit un stat care are un sistem bolnav din punct de vedere economic și financiar și, ca să folosesc o altă comparație, m-aș putea exprima în următorii termeni: ce faci atunci când suferi de o boală gravă? Te tratezi, chiar dacă medicamentul este dureros, sau mori.
O asemenea alternativă am avut și noi – la o altă scară și pe alte coordonate – în față atunci când am ales guvernarea bazată pe responsabilitate, și nu pe populism.
Am ales aplicarea unui medicament, chiar dacă are un gust amar, dar care ne vindecă, și știu, încă o dată repet, că acest medicament cu gust amar nemulțumește oamenii, oamenii având dreptul să fie nemulțumiți, pentru că au fost obișnuiți să primească mai mult decât se putea, dar acea cale era falimentară. Acea cale ne ducea în prăpastie. Am stopat acea cale și, cu măsuri ferme, hotărâte, am întors România pe drumul cel bun.
Vreau doar să mai spun un lucru. Dacă am fi menținut acea tendință populistă cu cheltuielile sociale pe care le-am enunțat și în anii 2009 și 2010, vreau să știți că doar în 2009 România ar fi avut un deficit de peste 12% din PIB, care ar fi însemnat drumul sigur spre prăpastie și colaps, pentru că, pe de o parte, nimeni nu te mai împrumuta să poți finanța un deficit de 12%, ca să-l dai pe pomeni electorale și pe lucruri care nu aduc investiții și locuri de muncă. Pentru că în perioada anterioară s-au folosit bani interni, bani din vânzarea BCR-ului ca să se finanțeze acel deficit pentru pomeni electorale și sper că măcar acum, în ceasul al 12-lea, s-a înțeles de către toți politicienii, indiferent de partid, că România nu mai poate avea un asemenea drum.
Din nefericire, am constatat că soluțiile oferite de opoziție sunt fie de natură pamfletară, și acesta este textul moțiunii de cenzură, fie unele soluții duc, precum cele 100 propuse de PSD, la majorarea deficitului cu peste 10% din PIB.
Dacă am aplica măsurile dumneavoastră populiste, nu am face altceva decât ceea ce ar face un medic care, în loc să-i ofere unui bolnav de diabet un tratament corespunzător, i-ar prescrie zahăr sau produse din zahăr, agravându-i boala.
În esență, cu tot regretul spun, acestea sunt soluțiile oferite de opoziție, soluții care să agraveze, și nu să vindece bolile de care suferă sistemul financiar și economic românesc, și atunci am ales calea vindecării printr-un medicament mai dur, mai puțin plăcut, dar cu consecințe benefice pe termen mediu și lung.
Câteva exemple. Am limitat deficitul bugetar al țării, astfel încât el să poată fi finanțat și să orientăm mai mulți bani spre investiții, singurele care pot conduce la locuri de muncă și la ieșirea din criză. În anul 2009, vreau să știți, chiar în condițiile în care am avut cădere economică, criză economică mondială, România a alocat mai mulți bani pentru investiții decât în anul 2008, an când am avut 8% creștere economică, dar bani care atunci s-au dus pe pomeni și consum.
În cifre, vreau să știți că în 2009 ponderea cheltuielilor de investiții a fost de 7,2% din PIB, față de 6,3% din PIB, cât s-a cheltuit în 2008. Și fără a intra în detalii, câteva lucruri s-au și văzut, cei 42 de kilometri de autostradă, Pasajul Băneasa, Centura ocolitoare a Ploieștiului sau a Timișoarei, lucruri pe care vechea putere n-a fost în stare să le ducă la bun sfârșit,
pentru că a preferat să ducă banii spre pomeni și voturi. De aceea am curmat o asemenea politică, cu costuri de toate felurile, și am orientat banii spre investiții.
În al doilea rând, am declanșat un șir al reformelor pe care nimeni, în ultimii 20 de ani, n-a avut curajul să le declanșeze și o să vă prezint doar câteva. Am eliminat pensiile speciale, inclusiv pensiile parlamentarilor și avem acum, în fază finală, o nouă Lege a pensiilor corectă cu 22 de milioane de români, corectă cu principiul contributivității, prin care nu scad pensiile, prin această nouă lege, dar ea asigură sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen mediu și lung. Am adoptat, pentru prima dată în România, o Lege a salarizării, care a curmat abuzurile din domeniu și a stabilit o ierarhie a funcțiilor publice din România, a personalului plătit din fonduri publice, și, în aceste condiții, au dispărut salariile de lux de 30 de mii de euro sau mai mult din diverse structuri și agenții guvernamentale și oferim o lege în concordanță cu ceea ce România poate astăzi să ofere României și românilor.
Am realizat o consistentă reformă a sistemului judiciar, au fost adoptate patru coduri și, recent, o nouă lege care accelerează soluționarea proceselor judiciare cu beneficii pentru cetățeni din perspectiva costurilor cu justiția, dar și din perspectiva faptului că vor avea procese mai rapide, judecate în termen rezonabil.
Am promovat și realizat o reformă a sistemului fiscal, atât la nivel național, cât și la nivel local. Legea responsabilității fiscale pune pentru prima dată ordine în sistemul fiscal din România și aranjează finanțele acestei țări pe principii sănătoase.
Am promovat și realizat pentru prima dată o reală descentralizare a spitalelor, ca primă etapă a reformei sistemului sanitar, prin trecerea spitalelor spre administrațiile locale, pentru o mai bună și responsabilă utilizare a resurselor pentru că, din nefericire, așa cum s-a constatat în ultimii 20 de ani, oricâți bani au fost introduși în sistemul sanitar, calitatea serviciilor nu a crescut. Prin această măsură, conjugată cu altele pe care ministrul sănătății le are în pregătire, vom avea o reală reformă a sistemului sanitar.
Am declanșat un amplu și corect proces de restructurare a personalului bugetar, bazat pe standarde de cost și, dacă, așa cum spuneam, în 31 decembrie 2008 aveam 1.397.000 de bugetari cu posturi ocupate, prin aplicarea standardelor de cost, în august aveam 1.340.000 de bugetari și procesul de restructurare continuă. Nu pentru că ne-ar face plăcere, ci pentru că este absolut necesar acestei țări, dacă vrem să avem dezvoltare, investiții și locuri de muncă.
Am desființat, comasat sau reorganizat 120 de agenții guvernamentale și am eliminat 228 de taxe și tarife parafiscale.
De asemenea, am promovat, în condiții de criză, un set de măsuri pentru susținerea activității economice, și celor care susțin în continuare faptul că acest Guvern nu a adoptat niciun fel de măsură anticriză vreau doar să le spun câteva dintre ele. În primul rând, acele măsuri care au vizat la nivel macro menținerea cotei unice de impozitare și neimpozitarea profitului reinvestit sau dacă ne gândim la faptul că prin
aplicarea măsurii prin care firmele care angajează șomeri nu plătesc contribuții de asigurări sociale sau prin aplicarea măsurii care vizează șomajul tehnic, în sensul că statul preia obligațiile angajatorului și ale angajatului pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale, numai în anul 2010, până în septembrie, vreau să știți că 365 de mii de locuri de muncă au fost salvate.
De asemenea, dacă ne gândim că prin intermediul Fondului de garantare și contragarantare pentru întreprinderile mici și mijlocii, prin garanțiile în valoare de peste un miliard de euro, s-au salvat până în momentul de față peste 190 de mii de locuri de muncă.
Dacă aceste măsuri nu erau, de mult rata șomajului ar fi depășit 10% și am fi fost și noi la nivelul mediei europene.
Prin aceste măsuri, precum și prin altele, ca de exemplu amânarea la plată a obligațiilor fiscale pentru firmele, societățile lovite de criză sau prin compensarea de drept a creanțelor fiscale, sau prin măsurile prin care CEC și EximBank..., prin schemele de garantare puse la dispoziția întreprinderilor mici și mijlocii și nu numai, am menținut și creat locuri de muncă.
Știm că aceste măsuri nu-și arată efectele imediat, peste noapte, știu cât de greu le-a fost oamenilor și le este încă, știu că mulți dintre ei au făcut și fac sacrificii și vreau să știe toți cetățenii români că nu am luat cu inimă ușoară măsurile de austeritate pe care am fost obligați să le propunem.
Am fost obligați să luăm aceste măsuri și sunt convins că oricine ar fi fost în locul nostru, în locul actualului Guvern, dacă era responsabil cu România, lua exact aceleași măsuri de austeritate pentru a proteja viitorul acestei țări.
Criza nu a lovit doar România și nu a pornit din România. Măsuri dureroase de austeritate au fost nevoite să ia și guvernele unor țări mult mai dezvoltate decât noi. De exemplu, Guvernul Marii Britanii a anunțat săptămâna trecută măsuri fără precedent în istoria țării, și anume reducerea cheltuielilor publice în Marea Britanie cu 83 de miliarde de lire sterline și desființarea a circa 490 de mii de posturi din sectorul public în următorii 4 ani, creșterea TVA-ului și creșterea vârstei de pensionare. Măsuri de austeritate au fost luate în toate țările Uniunii Europene. Ungaria a majorat TVA-ul de la 19 la 25%. Letonia – reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor, disponibilizarea a 20% din totalul bugetarilor, salarizarea în sectorul privat s-a diminuat cu 30%. Sunt măsuri, repet, ale țărilor din Uniunea Europeană, iar șirul lor poate continua.
Credeți că aceste țări ar lua măsuri de austeritate dacă nu le-ar fi obligat criza economică globală în care trăim? Credeți că francezii ar fi luat măsura reformării sistemului de pensii, dacă lucrurile mai puteau continua ca și până acum? Aceasta este realitatea românească, aceasta este realitatea europeană în care trăim. O realitate care ne arată că suntem în cea mai gravă recesiune, în cea mai gravă criză economică din ultimii 60 de ani, iar guvernele responsabile cu viitorul țării nu iau măsuri populiste, în asemenea situații, ci iau măsuri sănătoase pentru viitorul țării, chiar dacă pe termen scurt au costuri sociale și politice, iar oamenii vor vedea rezultatele pozitive ale acestor măsuri. Și partea bună
a lucrurilor este aceea că deja unele semne bune au apărut în economie. ( _Vociferări din partea grupurilor parlamentare ale PSD+PC și PNL_ .) Aceste semne sunt o dovadă că mergem în direcția corectă. Pentru cei care nu cred, o să dau câteva exemple cu cifre.
În primul rând, producția industrială a crescut. Valoarea cifrei de afaceri în industrie a înregistrat în primele 8 luni o creștere de 10,3% pe piața internă și pe piața externă.
De asemenea, comenzile noi în industrie au recuperat integral contracția din aceeași perioadă a anului trecut, crescând cu 25,4% în primele 8 luni ale lui 2010, ceea ce ne alimentează optimismul că anul 2011 va fi anul relansării economice.
În al treilea rând, productivitatea muncii în industrie a crescut cu 19,5% în primele 8 luni ale anului 2010, în comparație cu anul 2009. Aici este cheia unei economii sănătoase. Aici se va face diferența între o creștere economică bolnavă, bazată doar pe consum, așa cum a fost în trecut și una sănătoasă, fundamentată în primul rând pe productivitate și competitivitate.
Cel mai puternic semnal al relansării economiei vine din sectorul exporturilor. Performanța României este remarcabilă la capitolul creșterea exporturilor, locul trei în Uniunea Europeană cu plus 25% în primele 8 luni ale anului curent. Sectorul exporturilor a ieșit din recesiune. În primele 8 luni ale lui 2010 exporturile au atins nivelul de dinaintea crizei, ba chiar l-au depășit, 23,3 miliarde de euro în primele 8 luni din 2010, față de 23 de miliarde de euro în perioada similară a anului 2008. Să nu uităm că în 2009 primul sector care a înregistrat o cădere masivă din cauza crizei internaționale a fost cel al exporturilor. Este o schimbare radicală și este un motiv de optimism prudent, legat de relansarea sănătoasă a economiei.
Și, mai mult decât atât, și ceea ce este important, produsele cu valoare adăugată ridicată, și anume mașinile și echipamentele de transport au o pondere de 42% din totalul exporturilor. Asta înseamnă că suntem mai competitivi.
Aș mai face o referire la situația șomajului. După 21 de luni în care șomajul a crescut constant, începând din luna aprilie 2010 tendința s-a schimbat. Din aprilie și până în prezent șomajul s-a redus, la sfârșitul lui septembrie 2010 s-au înregistrat cu 95 de mii de șomeri mai puțin decât în luna martie 2010. Asta înseamnă că măsurile luate de Guvern au început să producă efecte, au salvat și au creat noi locuri de muncă. Orice ar spune adversarii noștri politici, orice ați spune dumneavoastră, acestea sunt cifre care nu pot fi ignorate.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.