Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·20 decembrie 2002
other · respins
Emil Criºan
Discurs
## **Domnul Emil Criºan:**
Domnule preºedinte, Domnilor miniºtri,
Stimaþi colegi,
Vreau sã fac întâi o precizare pentru antevorbitorul... domnul Bara, deputat P.S.D., care a afirmat cã semnatarii moþiunii nu cunosc nimic despre viaþa moþilor. Vã spun doar cã sunt deputat P.R.M. ºi sunt moþ get-beget, pe deasupra sunt ºi inginer minier, sunt, într-adevãr, nãscut în comuna Bucium, cum a spus domnul deputat Selagea, dar locuiesc în oraºul Abrud, la 5 km de Roºia Montanã.
Pe lângã unele monumente ale naturii unice în Europa sau chiar în lume, cum ar fi: Detunatele, Poiana Narciselor de la Negrileasa, gheþarul de la Scãriºoara, Huda lui Paparã ori Peºtera Urºilor, mai existã, în Munþii Apuseni, un tezaur al naturii ºi vistieriei naþionale niciodatã secãtuit, alcãtuit din metalele preþioase dintre care se evidenþiazã, cu preponderenþã, aurul. Despre comorile Munþilor Apuseni scrie, cu multã pasiune, Bogdan Petriceicu Hasdeu, dedicând inegalabile versuri vestitelor mine de aur din zona oraºului Abrud, acolo unde se aflã ºi localitatea binecuvântatã de Dumnezeu cu multe bogãþii naturale, Roºia Montanã. Citez din memorabilele versuri ale cunoscutului poet ºi prozator:
”Aþi fost vreodatã la Abrud?
Acolo munþii-s o comoarã.
În piatrã dã ciocanul crud,
Mai dã, mai dã, a suta oarãÉ
Tot dã sãlbatecul ciocan,
Zburând scântei ca din balaur.
Se sparge bietul bolovan ºi-atunci din el se-alege aurÒ.
Veacuri de-a rândul, de aproape 2.000 de ani, locuitorii Munþilor Apuseni au dus o luptã dârzã împotriva încercãrilor de acaparare a acestui tezaur. Speranþa de viaþã ºi suferinþã în aceastã vatrã de istorie româneascã au fãcut ca, în decursul mileniilor, oamenii sã fie bogaþi
cu ce i-a înzestrat Dumnezeu ºi sãraci prin ce le-au luat jefuitorii.
Acum plaiurile lui Horia, Cloºca, Criºan ºi Avram Iancu sunt din nou ameninþate de o giganticã rezervaþie de cianuri, prin exploatarea minereului de aur de la Roºia Montanã printr-o carierã de mari dimensiuni. Aceastã rezervaþie otrãvitã care se pregãteºte ºi pe care o vor moºteni-o copiii, nepoþii ºi strãnepoþii noºtri are menirea de a face ca fiecare firicel de iarbã, fiecare cântat de pasãre, fiecare coroanã de stejar ori ascuþiº de brad sã-ºi doarmã somnul de veci, iar inima naturii sã plângã o datã cu ieºirea din viaþã a acestui paradis al Munþilor Apuseni. Aceasta ar fi consecinþa catastrofei ecologice care se pregãteºte la Roºia Montanã, cu ºtirea ºi chiar complicitatea unor reprezentanþi ai autoritãþilor române.
Investiþia care se vrea a fi derulatã la Roºia Montanã are mai multe motive de a fi stopatã, ºi anume: 1. investiþia nu se încadreazã în conceptul de durabilitate al Uniunii Europene; se vor satisface, pe o perioadã de numai câþiva ani, o parte din necesitãþile social-economice ale locuitorilor, dar se compromit definitiv necesitãþile de acelaºi tip pentru generaþiile urmãtoare; 2. riscurile utilizãrii metodelor agresive de exploatare la mare capacitate de producþie ºi cu lacuri de decantare cu cianuri sunt foarte mari, date fiind efectele pe care aceste metode le au asupra mediului ºi oamenilor; 3. investiþia nu rezolvã problema locurilor de muncã în zona Munþilor Apuseni, ajungându-se, în finalul acesteia, adicã în aproximativ 15 Ð 20 de ani, la un numãr de salariaþi mai mic decât cel actual la exploatarea de stat; 4. se acutizeazã, o datã cu trecerea timpului, conflictul social apãrut între locuitorii zonei care doresc sã-ºi vândã proprietãþile ºi cei care nu vor sã fie strãmutaþi, pe de o parte, ºi între aceºtia din urmã ºi personalul companiei care doreºte sã realizeze investiþia, pe de altã parte; 5. la cotele de participaþie de 80% pentru firma canadianã ºi 19,3% pentru statul român, investiþia nu se realizeazã în interesul statului român ºi nu este beneficã pentru locuitorii zonei; 6. prin intrarea în exploatare cu o carierã de mari dimensiuni se vor afecta ºi distruge vestigiile istorice de aici, în special galeriile romane unice în Europa, iar o datã cu dispariþia acestora va dispãrea ºi dovada convieþuirii ºi continuitãþii dacoromane pe aceste pãmânturi transilvane.