Emil Marius Pașcan

## **Domnul Emil Marius Pașcan:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi senatori,

De mai bine de două decenii, în discursurile politice publice agricultura rămâne o constantă pur declarativă, un refugiu vocal menit să salveze România, o mamă clamată a ieșirii din criză, un reper ultimativ al evadării din recesiune și debusolare economică. Se întâmplă să existe acest refugiu, utilizat cu o fervoare demagogică, fără ca, în mod pragmatic, cineva sau ceva să metamorfozeze semnificativ în bine soarta îmbătrânitei și obositei noastre agriculturi, precum și a mai tot jugulatului agricultor.

Mai nou, constatăm că se inventează noi biruri, se stabilesc noi taxe, se caută o nouă zeciuială în agricultură, pe care USL, în disperarea nevoii de a încropi și înnădi noi surse de finanțare a bugetului de stat, înțelege să o comensureze drept soluție pentru resuscitarea economică a țării.

Astfel, aflăm că Guvernul pritocește o nouă taxă, aceea de „pârloagă”, pregătind-o probabil și pe cea de „mârțoagă”, după cum va arăta în curând schilodita noastră agricultură. Această măsură din pușculița cu nebunii și alte acte normative ale Executivului vine după celebra Ordonanță a Guvernului nr. 8/2013, al cărei principal inamic care se cuvine taxat și spoliat este agricultorul.

Acesta, dacă are curajul să producă ceva pe pământul său, este aspru taxat, cu atât mai drastic dacă are animale și folosește furajele produse pentru întreținerea lor, iar, în plus, chiar și animalele, mai mult de două, îi sunt taxate. Și dacă mai îndrăznește, de pildă, să producă și brânzeturi destinate pieței, este taxat încă o dată, pentru că a prelucrat laptele în gospodăria sa și a generat produse lactate, în temeiul recomandărilor Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, gospodarul care riscă să facă producție în domeniul agricol este taxat în trei etape și plătește întreit pentru supraviețuirea economică, conform viziunii strategice „înțelepte” a Guvernului. Aceasta în condițiile în care fermierul și agricultorul român beneficiază de subvenții mult inferioare celor de care au parte producătorii concurenți pe domeniul agricol din majoritatea țărilor Uniunii Europene.

Fără discuție, în privința terenurilor sufocate de mai mulți ani de bălării, abandonate și nelucrate și care, pe deasupra, beneficiază de subvenții din partea bugetului de stat și din bani ai Uniunii Europene, considerăm că este necesară o schimbare de atitudine și optică din partea autorităților statului. Mai precis, trebuie să existe o evidență precisă, iar cei în cauză, pe baza unor controale, în mod obligatoriu, să nu mai beneficieze de subvenții, ba chiar să fie impozitați progresiv de la un an la altul.

Guvernul are în vedere, din păcate, impozitarea a peste 670.000 de agricultori care primesc subvenții de la stat. Dintre aceștia însă, majoritatea, adică circa 500.000, dețin terenuri agricole având suprafețe de sub 10 hectare. În cazul lor, vorbim categoric de o agricultură de subzistență sau de autoconsum, și nu de un business.