Emil Rãzvan Theodorescu

## **Domnul Emil Rãzvan Theodorescu:**

Domnule preºedinte, voi fi foarte scurt.

S-a creat de cãtre colegul meu, Radu F. Alexandru, ideea cã domnul Mihai Mãlaimare ºi domnul Rãzvan Theodorescu exprimã poziþii opuse. Nu, poziþiile sunt aceleaºi, numai cã eu am puþin mai mult optimism dupã aceste 100 de zile când am vãzut cum pot lucra în Executiv. S-ar putea sã aveþi dreptate.

Eu vreau sã vã spun ceva, domnule coleg ºi vechi, foarte vechi prieten: nu haina de ministru mã face pe mine, nu vã închipuiþi cã stau sã mã leg de un asemenea lucru, dar nu demisionez acum, domnul Radu F. Alexandru, pentru cã cred, dacã vreþi, cã într-un fel, cu trecutul meu ºi cu armele pe care le am, totuºi, în acest domeniu pot ajuta puþin. Dacã va veni o clipã când voi vedea cã nu se mai poate face nimic, dar nu cred cã aceastã clipã e atât de aproape pentru cã, aºa cum spunea senatorul Pruteanu, la români existã întotdeauna, în materie de culturã, aceastã mare calitate, de a resuscita când nu te aºtepþi, iar bugetulÉ Aþi acuzat de tehnocraþie pe cei din Ministerul Culturii care m-au sprijinit mereu ºi cãrora le mulþumesc, închei citindu-vã acest lucru: ”Nu cunosc lucru mai frumos ca bugetul care ºi întreg, ºi împãrþit, ºi în proiect, ºi cu excedenþe, ca ºi deficitar rãmâne tot bugetÒ, Tudor Arghezi, 1935, Ñ ”Þara lui CutiÒ. Mulþumesc.