Emil Răzvan Theodorescu

## **Domnul Emil Răzvan Theodorescu:**

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Într-un fel, îmi pare rău că urmez colegului Hașotti la tribună și veți înțelege de ce.

## Doamnelor și domnilor,

Pentru mine, titlul cel mai important pe care l-am dobândit în viață este cel de profesor. Trece înaintea celui de academician, trece înaintea celui de ministru, trece înaintea celui de senator. Este lucrul cel mai important pe care l-am dobândit și cine atentează la calitatea universitară, atentează într-un fel și la persoana mea.

Pe de altă parte, deși sunt în partidul în care sunt, eu pornesc, în atitudinea mea personală, de la ideea că un om care a fost ales de jumătate plus unu dintre români este, legitim, și președintele meu până în ultima zi în care-și va avea mandatul. Ca o ironie a sorții, președintele Constantinescu, pe care l-am combătut tot timpul, deși îmi era coleg de universitate, m-a decorat în penultima zi de mandat ca academician, am fost întrebat dacă accept decorația și am spus: „Evident, este președintele meu, încă.”.

Nu m-ați auzit, în genere, în ieșirile mele publice, spunând ceva de Președintele actual al României, dar astăzi — și o spun în special distinșilor mei colegi din Partidul Democrat — sunt profund dezamăgit ca universitar.

Declarația pe care a făcut-o la Iași, doamnelor și domnilor senatori, este nepermisă, pentru că, voind să câștige — și are dreptul — un anumit public tânăr, publicul studențesc, pornind, probabil, de la niște lucruri care există — și sunt lucrurile de corupție mică sau mare din învățământ —, Domnia Sa și-a permis să vorbească despre corupția din învățământ. Este unul dintre locurile în care ne străduim să facem mult și, dacă consilierii Domniei Sale — unii dintre ei care au adus mult rău, ca miniștri, în sistemul învățământului — pot să-i dea informații, rugămintea unui vechi universitar, care este și senator, către Președintele României este aceea de a-și controla afirmațiile. Zona Universității este, totuși, o zonă sacră și, din motive electorale, nu îi este permis să facă declarațiile pe care le-a făcut.

Sunt, încă, sub influența lor și eu și o serie întreagă de colegi ai mei, vechi universitari.

P.S.D.-ul a avut un program, a făcut niște lucruri. P.S.D.-ul a propus, prin vocea președintelui său, acum câteva săptămâni un pact pe educație pentru aducerea la 6,7% din P.I.B. bani cheltuiți pentru educație — este un _wishful thinging_ , cum spun anglo-saxonii, dar poate va fi atins. Ei bine, azi l-am regăsit _mutatis mutandis_ la președintele Băsescu. Dacă vrea să facă o înțelegere cu noi, măcar aici, îi stăm la dispoziție cu sugestii, pentru că în guvernarea noastră s-au făcut niște lucruri, și vă spun nu cu un parti-pris de membru al P.S.D.-ului și de fost ministru P.S.D., ci ca universitar. Lefurile s-au mărit, s-au dat bursele guvernamentale. Apropo de asta, noi avem în idee, și am fi vrut să regăsim această idee și la domnul Băsescu, aducerea bursei studenților până la salariul minim pe economie și așa mai departe. Acestea sunt lucrurile importante.