Emil-Teodor Popescu

## **Domnul Emil-Teodor Popescu:**

Domnilor, a fost un consens clar între noi pe linia eliminãrii conflictului de principiu dintre proprietar ºi chiriaº, ca sã i se recunoascã chiriaºului un drept de preempþiune. Acest drept de preempþiune este localizat în art. 18. Acum suntem în situaþiunea cã, în exercitarea dreptului de preempþiune, chiriaºul refuzã. Proprietarul îi face o ofertã în condiþiile a), b) ºi c) ºi el o refuzã. Cu aceasta s-a exercitat dreptul lui de preempþiune. Urmeazã art. 19, care este nenorocirea nenorocirilor. Dumneavoastrã gândiþi aici în sala aceasta ca niºte oameni buni ºi de treabã ºi cuminþi, dar nu vã daþi seama ce înseamnã ca un terþ de bunã-credinþã sã dobândeascã, în afara aportului dintre proprietar ºi chiriaº, ºi sã plãteascã.

Domnul Bara, de pildã, aflã de ofertã, vine ºi cumpãrã, nu este chiriaº ºi el cumpãrã ºi dintr-o datã se vede cã este ameninþat în cumpãrãtura lui, fiindcã chiriaºul s-a rãzgândit ºi zice: ”Stai, cã acum vreau sã accept ofertaÒ. ªi domnul Bara zice: ”Bine, bine, dar ai avut deja o primã ofertã fãcutã ºi ai respins-o, ºi acum te-ai rãzgânditÒ. Dar discuþiunea cea mai cruntã se va face pe problema dovezii, pe terenul dovezii. Cum vei dovedi, prin raport cu terþul, cã s-a plãtit un preþ mai mare sau mai mic, când cu toþii ºtim cã preþurile reale nu sunt vehiculate în hârþoage? Ce Dumnezeu?!

Acest text nu face decât sã-i încurce pe toþi cei trei, o sã fie milioane de procese. Eu am fost...