Emil Tocaci

## **Domnul Emil Tocaci:**

## Domnilor colegi,

## Domnule preºedinte,

Sunt douã chestiuni total distincte, chiar dacã într-un anumit fel ele ar putea fi asociate. Una este problema împrumutului de hârtie, ºi cu totul alta privatizarea. Nu sunt asociate. Nu ºtiu de ce le asociem. S-a fãcut un împrumut cu o anumitã cantiate de hârtieÉ 1.000 tone. Cui? Fabricii LETEA. Asta poate fi fãcutã ºi dacã LETEA este de stat, ºi dacã LETEA este particularã, ºi dacã LETEA se va privatiza, ºi dacã LETEA nu se va privatiza.

Normal, noi trebuie sã rãspundem la întrebarea dacã suntem de acord sau nu cu acest împrumut, care de fapt s-a ºi fãcut. Problema privatizãrii este alta ºi, într-adevãr, este serioasã. Cã, dacã acea fabricã are dimensiune strategicã, dacã e una singurã în þarã pentru hârtie de ziar, atunci, într-adevãr, existã riscul unui monopol al unor cercuri particulare. Risc care este forate greu de acceptat. Dar asta nu are nici o legãturã cu împrumutul, decât doar dacã vã gândiþi cã împrumutul a putut sã fie

un prim pas pentru a facilita o privatizare oneroasã. Doar în felul ãsta. Dar asta este cu totul altceva. Ãsta nu e împrumutul în sine, ci maniera în care au derulat lucrurile în asociere.