Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·5 octombrie 2000
other · respins
Emil Tocaci
Discurs
## **Domnul Emil Tocaci:**
## Domnule preºedinte,
Domnilor colegi,
Am considerat de datoria mea sã vã aduc la cunoºtinþã o anumitã informaþie care mie mi se pare extrem de gravã ºi care se referã la o situaþie, sper cã fãrã precedent, în învãþãmântul românesc.
Domnilor colegi, vã amintiþi cã în urmã cu câþiva ani eu am fost cel care s-a opus existenþei unor universitãþi particulare, ºi nu numai particulare, ci inclusiv de stat.
Sper cã vã amintiþi cã tot eu am fost acela care am ajutat, în comisie ºi în plenul Senatului, trecerea în legalitate, autorizarea ºi ulterior acreditarea unui numãr mare de universitãþi particulare, atunci când am considerat cã valoarea lor a atins o cotã care sã merite denumriea de ”universitateÒ.
Domnilor colegi, am fãcut tot ceea ce am fãcut din dorinþa de a avea grijã de calitatea învãþãmântului românesc. Aceeaºi dorinþã ºi aceeaºi grijã mã obligã astãzi sã vin în faþa dumneavoastrã cu urmãtoarea informaþie.
Dupã cum poate cã aþi citit, în numeroase ziare au apãrut informaþii sumare privind vânzarea de diplome contra unor sume de ordinul zecilor de mii de dolari. Însã informaþiile acestea sunt vagi. Iatã care sunt de fapt manierele, metodele, prin care învãþãmântul românesc a ajuns la asemenea cote joase. A ajuns într-o autenticã mocirlã!
Apar indivizi din strãinãtate cu niºte foi matricole din care rezultã cã au absolvit unele facultãþi. Aceste foi matricole sunt validate, fãrã a fi verificate, ºi pe baza lor se ajunge la examenul de licenþã. Cei în cauzã dau examenul de licenþã!
Un caz concret pe care tocmai îl investighez acum este urmãtorul:
La Universitatea de Medicinã ºi Farmacie din Iaºi a apãrut un numãr de cetãþeni italieni Ñ de ordinul zecilor, dupã câte sunt informat, dar trebuie sã verific informaþia Ñ care aveau niºte foi matricole din care rezulta cã ar fi terminat o universitate în Italia. Erau ºi niºte lucruri curioase acolo; se înscriseserã în 1998 la universitate ºi o terminaserã în 2000, iar Universitatea de Medicinã din Iaºi Ñ secþia de stomatologie Ñ le-a acceptat aceste foi, i-a trecut prin licenþã, au obþinut licenþa ºi ºi-au deschis chiar cabinete, dar dupã un timp relativ scurt, ambasadorul Italiei Ñ dupã câte mi s-a spus, voi verifica aceastã informaþie Ñ a sesizat partea românã cã universitatea în cauzã nu existã, universitatea care emisese documentele în virtutea cãrora fuseserã acceptaþi la licenþa din Iaºi.
Unele cercetãri ceva mai amãnunþite au dus la o concluzie încã mai ciudatã, cã universitatea de fapt existã, dar este filiala unei universitãþi particulare din România, filialã despre care Consiliul Naþional de Evaluare ºi Acreditare Academicã nu ºtia nimic.
În sfârºit, ca sã închei rapid, un ºir întreg de neglijenþe deschid o poartã spre o fraudã extrem de penibilã, în care universitãþi care nu existã sau existã în mod ilegal Ñ universitãþi-fantomã dau documente Ñ furnizeazã documente care sunt acceptate de universitãþi de stat din