Emilian Valentin Frâncu

## **Domnul Emilian Valentin Frâncu:**

Declarația politică este intitulată „România, pe podiumul sancțiunilor CEDO”.

Anul trecut, România a cumulat sancțiuni de 7.443.180 de euro din partea Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind al doilea stat pe acest podium al rușinii și pe primul loc în ceea ce privește numărul total de cauze închise în 2010. Ce e drept, numai 3,6 milioane de euro sunt despăgubiri aferente unor condamnări definitive date în anul 2010, restul rămânând din 2009. Aceste cifre, comentate în mod optimist de MAE, sunt în scădere față de anii precedenți, însemnând condamnări mai puține și mai puțin grave.

Totuși, să nu facem încă greșeala de a lăuda prestația conducerii acestei țări. Oricum s-ar pune problema, faptul de a fi sancționat de CEDO nu e motiv de laudă, și nici de mândrie. Nerespectarea drepturilor omului este tipică regimurilor oricare, dar nu democratice. Să nu ne mai mire deci că, privită din afară, această țară pare mai degrabă o sursă de barbarism decât de civilizație. Valorile le ignorăm sau le umilim – de la Brâncuși și până la premianții de la Geneva din prezent –, dar nonvalorile le promovăm, le dăm ca exemple, ba chiar le votăm la putere în mod repetat.

Am văzut la televizor cum țara noastră își făurește, încet, dar sigur, imaginea de țară a hoților, a cerșetorilor, a corupției, a ocultului și, mai nou, a politicienilor dansatori și cântăreți. În timp ce țara arde și primește sancțiuni de la curțile internaționale, baba se piaptănă, dansează și se distrează.

Țin deci să amintesc din nou celor care ne conduc faptul că puterea și pozițiile înalte nu sunt privilegii, ci poveri. Ele nu împuternicesc omul să se comporte aristocratic, și nici nu-l ridică deasupra altor oameni, cu care este, prin Constituție, egal. Dimpotrivă, a fi în componența uneia dintre puterile din stat implică răspundere, stres și multă muncă. Haideți deci să lăsăm îndemnurile la distracție pentru vremuri când România – sperăm cu toții – va traversa perioade mai bune și să nu

promitem câini cu covrigi în coadă, când noi avem, de fapt, maidanezi cu purici și alți paraziți.

*

Declarația politică se intitulează „Asumarea răspunderii sau politica de conducere prin decret”.

Din anul 2009 până în prezent, un număr de 11 legi au fost implementate fără să primească, prin vot, acordul Parlamentului. Acestea – cele mai controversate legi din ultimii ani – stau ca mărturie că actualul Executiv nu mai are strop de legitimitate. Codul penal, Codul civil, Codul muncii, Legea educației naționale sau legile salarizării au atras din partea opoziției un număr fără precedent de moțiuni de cenzură, au scos în stradă cel mai mare număr de cetățeni de după 1990, iar acum riscă să aducă cea mai gravă încălcare a Constituției din timpul regimului Boc, prin plafonarea unor salarii câștigate în instanță.

Totuși, aceste lucruri s-au mai spus de nenumărate ori și sunt cunoscute oricărui cetățean cu acces la mijloace de informare. Ceea ce însă nu s-a accentuat suficient de mult este că practica evitării Parlamentului în luarea deciziilor este specifică regimurilor autoritare. Asumarea răspunderii de către Guvern este permisă de Constituție, dar evenimentele din ultimul an parcă semnalează că această practică ar deveni mai mult regula decât excepția.