Eugen Marius Constantinescu

## **Domnul Eugen Marius Constantinescu:**

Mulþumesc, domnule preºedinte. Doamnelor ºi domnilor senatori,

Dacã aº vrea sã fiu dramatic, aº începe prin a spune: la Roºia Montanã istoria este în pericol. Nu mã intereseazã, însã, o asemenea abordare, dar Roºia Montanã este unul din subiectele fierbinþi care stau, de o bunã bucatã de vreme, în atenþia opiniei publice.

Controversata privatizare a celui mai important zãcãmânt auroargintifer din România Ñ se estimeazã un potenþial de peste 800 de tone aur ºi peste 2.000 de tone de argint Ñ are multiple ºi complexe implicaþii în viaþa social-economicã româneascã ºi nu numai.

Una dintre cele mai complicate probleme ale proiectului Roºia Montanã este cea care priveºte sarcina istoricã a zonei. Estimãrile iniþiale, bazate pe obiectivele identificate înainte de anul 2000, au condus la concluzia cã zona zãcãmântului aurifer, în suprafaþã de 12 km[2] , ar putea fi eliberatã de sarcina istoricã prin cercetãri arheologice desfãºurate în douã trei campanii de câteva luni fiecare. În acest sens, a fost elaborat un program de cercetare, valorificarea vestigiilor din zona Roºia Montanã, avizat de Ministerul Culturii ºi Cultelor prin organismele sale. Din pãcate, acest program este greºit conceput din capul locului. În primul rând, pentru cã nu sunt stabilite soluþii corecte pentru protejarea ºi pãstrarea monumentelor istorice în elevaþie. Este vorba, mai întâi, de bisericile monument istoric, unele mai vechi de 200 de ani, ampla-

sate în poziþii geotopografice aparte, poziþii ameninþate sã disparã, ca urmare a exploatãrii zãcãmântului.

Ce se va întâmpla, în acest caz, cu monumentele respective? Vor fi, oare, fãcute praf ºi pulbere? Apoi, prin soluþia adoptatã pentru exploatarea zãcãmântului, sunt puse în pericol Galeriile Romane sãpate în stâncã, prin care a fost exploatat aurul de la Roºia Montanã în secolele II ºi III dupã Christos, unice în aceastã parte a Europei, cu o valoare arheologicã ºi istorico-documentarã deosebite. Dispariþia unui asemenea obiectiv este mai mult decât o crimã la adresa istoriei naþionale.

În sfârºit, este vorba de acele monumente arheologice cu structuri din piatrã, descoperite în cursul cercetãrilor declanºate anul trecut. Amintesc aici acel senzaþional mausoleu circular din piatrã, dezvelit în punctul ”Hop gãuriÒ sau ”La dracuÒ, cum spun localnicii, în jurul cãruia se aflau ºi 80 de morminte strãvechi. Sunt numai trei categorii de monumente istorice de un interes ºtiinþific inestimabil ºi cu valoare probatorie de neegalat, care trebuie sã rãmânã ceea ce sunt pentru generaþiile viitoare. La acestea se adaugã, însã, ºi lipsa de preocupãri pentru cercetarea aspectelor etnoistorice, demografice ºi de altã naturã.

Ca atare, întrebãm: ce se va întâmpla cu aceste monumente ºi valori istorice? Cine se joacã, cine îºi permite sã se joace cu aceste vestigii reper ale istoriei naþionale? Cine doreºte ca aceste repere istorice sã disparã? Ce interese se ascund în spatele acestor aºa-zise scãpãri din vedere, care vor primi, pe picior, cele mai nefericite soluþii, cu rezultate total neconvenabile pentru societatea româneascã, pentru istoria naþionalã?