Eugen Nicolicea

## **Domnul Eugen Nicolicea:**

Am rămas uimit cum anumite intervenții de-ale mele au fost interpretate exact pe dos.

Eu am spus că au existat cazuri în care plenul s-a pronunțat pentru ridicarea imunității cu privire la măsuri preventive și la încuviințarea urmăririi penale în cazul unor

miniștri, după care instanța a infirmat acest lucru. Adică cei care ne-au cerut au greșit. Și acest lucru înseamnă că noi trebuia, în cadrul comisiei, să ne aplecăm mai cu atenție, pentru că și-au pierdut din credibilitate, având cel puțin trei cazuri în care Parlamentul a votat cererea de încuviințare a urmării penale în cazul unui ministru și în cazul a doi deputați, cererea de arestare preventivă, iar instanța a infirmat această cerere a procurorilor.

De asemenea, credibilitatea Parlamentului este coborâtă și de colegii care nu știu Constituția și care participă la întărirea unor păreri publice care sunt false, păreri care au devenit acum mai puternice decât adevărul, mai puternice decât Constituția.

Reiterez colegilor că parlamentarul nu are imunitate decât pentru voturi și pentru opiniile exprimate. Pentru celelalte fapte, nu are niciun fel de imunitate, procesul merge mai departe, ca și în cazul de astăzi.

Există o parte a imunității care se numește inviolabilitate. Ea privește măsurile preventive, dar, fie că procesul se desfășoară cu personajul în stare de arest, fie că se desfășoară în stare de libertate, justiția nu este blocată și nimeni nu se pune de-a curmezișul justiției, cum am auzit mai devreme un coleg.

Mai mult de atât – și acum vă rog să fiți atenți –, dacă este o procedură care este trecută în Constituție, ca Parlamentul să se pronunțe, credeți că în Constituție există prevederi care să se opună justiției?

Deci noi facem parte dintr-un mecanism constituțional, nu facem acest lucru nici de dragul cuiva, nu facem nici împotriva cuiva și, fiind obligați de Constituție, nu putem să ne opunem justiției, pentru că facem un mecanism la care ne obligă Constituția. Și eu m-am cam săturat să explic faptul că, dacă citim puțin Constituția, nu mai avem voie să mai mergem cu astfel de definiții.

Deci, colegilor, parlamentarul nu are imunitate decât pentru voturi și pentru opinii. Procesul merge mai departe, fie că ești arestat preventiv, fie că nu ești arestat preventiv. Indiferent cum votează Parlamentul, procesul nu este blocat, nu este amânat și, prin urmare, Parlamentul nu se opune justiției. Să lăsăm poveștile acestea populiste, dar, cu surprindere constat, întărite de colegi care nu vor să citească art. 72 din Constituție.

În ceea ce privește votul, rețineți: există o cerere a ministrului. Aceasta se supune votului. Cererea este: dacă ești de acord înseamnă că ai încuviințat, dacă nu ești de acord, adică dai un vot negativ, nu, înseamnă că nu ești de acord cu ministrul justiției.

Mai mult de atât nu este cazul, dar, pe viitor, trebuie să discutăm ca respectarea Constituției și a regulamentelor să fie respectate de absolut toată lumea și vom avea o discuție și cu privire la modul cum sunt redactate aceste cereri. Nu mă pronunț acum, pentru că va fi o discuție mai amplă. M-am străduit, alături de alți colegi, să prezentăm situația reală, cum este, în exterior. Și, iată, eu constat că, din nou, sunt colegi care alimentează teme false, ca să ne mai trezim din nou cu critici la MCV.