„În temeiul art. 109 alin. (2) din Constituția României, art. 12 și art. 19 din Legea nr. 115/1999, al Deciziei nr. 270 din 10.03.2008 a Curții Constituționale și al art. 305 alin. (4) din Codul de procedură penală, vă transmitem cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat
în Parlamentul României – Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2 ] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal.
Anexăm referatul procurorului întocmit la data de 22.09.2017 în dosarul nr. 218/P/2017 al Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, conținând 15 file, însoțit de dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, format din 7 volume.”
Semnează procurorul general Augustin Lazăr.
Față de cele citite, Comisia juridică a întocmit un raport, pe care permiteți-mi să vi-l prezint.
Raport privind cererea de urmărire penală față de doamna Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prezentate anterior
În ședința din 27 septembrie, Biroului permanent i-a fost prezentată scrisoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care v-am citit-o.
Prin adresa nr. 1.405, Biroul permanent al Camerei a hotărât să solicite Comisiei juridice să prezinte, în conformitate cu prevederile art. 157 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificări și completări, o primă evaluare asupra solicitării făcute de către domnul procuror general.
Conform art. 13 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, lege invocată și de procurorul general, dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputaților sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă, care, în cadrul competenței sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de un minister, ori de o comisie specială de anchetă, constituită în acest scop.
În cazul nostru, ancheta a fost efectuată de către Comisia juridică, care este o comisie permanentă, iar în cadrul competenței sale a efectuat această anchetă.
Dar Legea nr. 115/1999 nu preciza niciun fel de termen pentru desfășurarea anchetei. Astfel că, pentru limitarea desfășurării în timp a acesteia, am propus un termen-limită de maximum 14 zile, solicitându-l Biroului permanent, iar acesta avea posibilitatea să ne dea un termen sub 14 zile. Și a optat pentru opt zile pentru efectuarea anchetei.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 157, Biroul permanent putea acorda un termen de maximum 14 zile pentru întocmirea raportului. Biroul permanent a acordat trei zile pentru întocmirea acestuia. Deci aveam opt zile pentru efectuarea anchetei și trei zile pentru întocmirea raportului. Acest lucru se numără începând cu ziua de joi. Ne-am încadrat în acest termen, pentru că de joi până luni este un timp mai scurt decât termenele care ne-au fost acordate de către Biroul permanent.
Cu privire la pregătirea ședinței. Membrii comisiei au avut posibilitatea de a studia solicitările procurorului general, referatul și materialul probator aflat la comisie.
Doamna Rovana Plumb a formulat argumente în favoarea sa, atât personal, cât și prin avocatul său, privind nevinovăția sa, faptul că au existat drepturi și obligații prevăzute de lege pentru funcția pe care a deținut-o în cadrul Guvernului.
În acest sens, a fost depus, în data de 16 octombrie, un punct de vedere scris, la care au avut acces toți deputații.
În data de 12 octombrie 2017, Comisia juridică a transmis domnului Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație, o adresă, cu mențiunea de a se întreprinde demersurile necesare pentru a primi răspunsul la comisie până luni, 16 octombrie, ora 14.00, deoarece la ora 17.00 începeam audierile și dezbaterile.
În data de 16 octombrie 2017, domnul Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a răspuns comisiei, prin adresa nr. 2.315/C/2017, răspuns care a fost foarte prompt și ne-a ajutat să putem încheia atât ancheta, cât și raportul în termenul pe care ni l-am propus.
În ședința din 16 octombrie 2017, membrii Comisiei juridice au analizat solicitarea făcută de procurorul general privind cererea de urmărire penală față de doamna Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României.
La dezbateri au fost prezenți 23 de deputați din totalul de 25 de membri ai comisiei.
Prezentarea cazului. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat în Parlamentul României – Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, „pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal”.
Scrisoarea procurorului general conține atașat referatul procurorului, întocmit la data de 22.09 în dosarul nr. 218/P/2017 al DNA, în vederea sesizării Camerei Deputaților cu solicitarea încuviințării efectuării urmării penale față de un ministru, prin care acesta consideră că se impune sesizarea Camerei Deputaților pentru a încuviința efectuarea urmării penale față de ministrul Rovana Plumb, deputat.
Din cuprinsul referatului reies următoarele:
Prin Ordonanța nr. 218/P/2017 din data de 15.09 s-a dispus extinderea urmării penale _in rem_ , sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal.
Infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13[2 ] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal, cu aplicarea art. 5 – Codul penal, este motivată prin prezentarea în referat a unor neregularități în adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 858/2013, pag. 7–9 și pag. 10–14 din referat.
Prin ordonanța din data de 21.09 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din abuz în serviciu în infracțiunea pe care v-am citat-o, în infracțiunea de complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 13[2] din Legea nr. 78/2000 ș.a.m.d.
Prin schimbarea încadrării, procurorul de caz constată că: Nu există infracțiunea de abuz în serviciu și nu putea să fie comisă de doamna Rovana Plumb, prevăzută la art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal;
Faptele descrise reprezintă complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine
sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13[2] din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) – Codul penal.
3.3. Având în vedere actele de urmărire penală și probele administrate în dosarul nr. 218, procurorul constată că se impune extinderea urmăririi penale față de numita Rovana Plumb, sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzut de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] – fraza curge în continuare –, constând în aceea că, în calitate de ministru al mediului, cu intenție, a ajutat la săvârșirea faptei penale reținute în sarcina numitei Sevil Shhaideh, respectiv a inițiat Hotărârea Guvernului nr. 858/2013 în decurs de 17 ore, în perioada 5.11.2013–6.11.2013, cu încălcarea procedurii de la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea, prezentarea proiectelor de acte normative, prin efectele acestei hotărâri, atenție, urmărind crearea unei aparențe de legalitate a transferului imobilelor insula Belina și brațul Pavel prin Proiectul de hotărâre a Guvernului ce va purta nr. 943/2013, contrar aspectelor semnalate de către Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției cu privire la forța juridică a actului normativ.”
Procurorul de caz consideră: comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea față de care s-a dispus începerea urmăririi penale _in rem_ constă în inițierea și promovarea Hotărârii nr. 858/2013, crearea unei aparențe de legalitate enunțate generic mai sus și explicitată astfel: „Având în vedere observațiile formulate de Ministerul Justiției și de Ministerul Finanțelor Publice, a apărut necesitatea unui demers care să creeze aparența că insula Belina și brațul Pavel nu fac parte din bunurile care aparțin domeniului public al statului, aflat în administrarea ANAR, astfel încât transferul să se poată realiza prin hotărâre de guvern” – pagina 10 din referat.
Analiza legislației aplicabile cazului. Conform art. 136 alin. (3) din Constituție, bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice sunt cele enumerate la art. 136 alin. (3) din Constituție, alte bunuri stabilite de legea organică.
Concluzie: bunurile din cazul Belina nu fac obiectul exclusiv al proprietății publice, deoarece nu sunt enumerate în art. 136 alin. (3) din Constituție; nu există nicio lege organică care să stabilească că aceasta ar face obiectul exclusiv al proprietății publice; alin. (3) al art. 860 din Codul civil prevede, la teza I: „Bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivit unei legi organice, nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale decât ca urmare a modificării legii organice”, lege care, în cazul nostru, nu există.
Teza a II-a: „În celelalte cazuri, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face în condițiile legii.”
Concluzie. Deoarece bunurile din cazul Belina nu fac obiectul exclusiv al proprietății publice, sunt aplicabile prevederile de la teza a II-a a alin. (3) al art. 860 – Codul civil: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale se face în condițiile legii.”
Alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică prevede următoarele: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de guvern.”
Concluzie. Trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale a bunurilor din cazul Belina se face prin hotărâre a Guvernului.
După ce au fost prezentate legislația și toate aceste chestiuni incidente, au urmat dezbateri. Înainte de acestea, fac precizarea că alte legi și articole nu sunt incidente în stabilirea tipului de proprietate, adică dacă fac parte din domeniul public al statului sau fac parte din proprietatea exclusivă, proprietatea publică exclusivă.
Dezbateri. Dezbaterile au avut loc în cadrul comisiei, în condițiile în care tuturor participanților li s-a oferit posibilitatea să se informeze. Argumentele din referat și materialul probator, puse la dispoziția comisiei de Parchetul General, sunt prezentate în referatul atașat prezentului raport.
Parchetul General a fost invitat să prezinte punctul de vedere și să susțină cererea. Fiecărui deputat i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, respectiv la referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de Parchetul General.
Doamnei Rovana Plumb i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, respectiv la referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de Parchetul General.
Argumente pro și contra adoptării cererii de urmărire penală susținute de membrii comisiei. Argumentele în favoarea adoptării cererii de urmărire penală sunt argumentele cuprinse în referatul DNA, anexat, susținute de către deputați membri ai PNL și membri ai USR.
Argumentele domnului deputat Cătălin Predoiu, separat de cele dinainte, care a menționat că nu argumentează juridic împotriva doamnei Rovana Plumb, dar avertizează comisia cu privire la efectele votului, care, în caz că va fi un vot de respingere, va afecta negativ raportul MCV.
2.2. Argumentele contra adoptării cererii de urmărire penală sunt: argumentele depuse în scris de către apărătorul doamnei Rovana Plumb, care se regăsesc anexate raportului.
2.3. Argumentele invocate de membri ai Comisiei juridice contra adoptării cererii de urmărire penală.
2.3.1. Argumente de formă. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis cererea de urmărire penală față de Rovana Plumb, deputat în Parlamentul României, Camera Deputaților, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice. Această formulare este eronată și ar trebui respinsă, pe motiv că Parchetul nu cere urmărirea penală, ci, conform art. 109 din Constituție, doar Camera Deputaților, Senatul și președintele pot să ceară urmărirea penală.
Scrisoarea procurorului general conține atașat referatul procurorului, întocmit la data de 22.09.2017, în dosarul nr. 218/P/2017, care precizează: „În vederea sesizării Camerei Deputaților, cu solicitarea încuviințării urmăririi penale față de un ministru” și consideră că „se impune sesizarea pentru a încuviința efectuarea urmării penale față de ministrul Rovana Plumb, deputat”.
Această formulare este eronată și ar trebui respinsă pe motiv că Camera Deputaților nu încuviințează efectuarea urmării penale, ci cere urmărirea penală, în conformitate cu art. 109.
În acest caz, cererea trebuie făcută față de fostul ministru al mediului, care nu mai are funcția de ministru al mediului, și nu față de ministrul actual.
2.3.2. Neregularitățile privind adoptarea HG nr. 835/2017 sunt prezentate în referat. Procurorul a renunțat la infracțiunea de abuz în serviciu, deci nu a reținut că aceste
neregularități prezentate ar constitui o faptă penală, fapt pentru care nu mai discutăm despre ele.
Hotărârea nr. 835/2017 a fost adoptată de Guvern, fiind contrasemnată de șase miniștri, inclusiv de cei care au sesizat neregularități. Pe cale de consecință, fie acestea s-au rezolvat, fie s-a renunțat la ele.
În concluzie, Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 este în vigoare, nefiind nici măcar atacată la instanța de contencios, iar procurorul nu a reținut că modalitatea de adoptare poate constitui prin ea însăși o infracțiune.
2.3.3. Acuzația că „crearea unei aparențe de legalitate enunțată generic mai sus prin această hotărâre” este explicitată astfel: „Având în vedere observațiile formulate de Ministerul Justiției, de Ministerul Finanțelor Publice, a apărut necesitatea unui demers care să creeze aparența că insula Belina și brațul Pavel nu fac parte dintre bunurile care aparțin domeniului public al statului, aflate în administrația ANAR, astfel încât transferul dreptului de proprietate se poate realiza prin hotărâre de guvern” – pagina 10 din referat.
Deci această acuzație nu se susține, pentru că, din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 934, deci cea de-a doua, reiese că aceste bunuri sunt în domeniul public al statului – atât în titlu, cât și în patru articole –, deci nu putea să creeze vreo impresie câtă vreme chiar în act se scria că fac parte din acest domeniu public al statului.
Din referatul procurorului, toți martorii – inclusiv fostul premier Victor Ponta și fostul ministru al justiției Robert Cazanciuc – au declarat că nu au constatat vreo legătură între Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 și Hotărârea Guvernului nr. 934/2017.
Acuzația că nu s-ar fi putut face transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a județului Teleorman decât prin lege sau ordonanță este falsă, deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică prevede: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face prin hotărâre de guvern.”
Un alt argument. Există zeci de hotărâri care modifică HG nr. 1.705/2006 – lista cu bunurile proprietate publică a statului.
Al treilea argument. Un act normativ poate fi modificat și completat printr-un alt act de aceeași putere juridică. Deci Hotărârea Guvernului nr. 835/2017 poate modifica Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006.
2.3.5. Acuzația că schimbarea codurilor imobilelor respective, prin Hotărârea codurilor de clasificare, prin HG nr. 835/2017, ar schimba regimul proprietăților este falsă, deoarece imobilele au fost proprietate publică a statului înainte de această hotărâre și au rămas în domeniul public al statului și după intrarea în vigoare a hotărârii de care este acuzată doamna Rovana Plumb. Deci această hotărâre nu a schimbat sub nicio formă regimul de proprietate al acelor imobile.
Schimbarea codurilor de clasificare – acesta a fost obiectul Ordonanței nr. 835 – ale imobilelor respective este corectă și este legală și a fost necesară ca urmare a schimbării albiei minore a Dunării, din zona respectivă, în decurs de 18 ani – perioadă scursă de la prima clasificare, care a fost făcută în anul 1999. Această precizare este făcută de procuror, la pagina 6 din referatul procurorului. Mă refer la precizarea că prima clasificare s-a făcut în anul 1999. După 18 ani, evident, cursurile de apă capătă schimbări. Așa cum am spus, există acum legătură cu malul a fostei insule, deci nu mai este insulă, iar brațul respectiv nu mai este un braț de apă curgătoare; s-a separat în patru... să le zicem lacuri.
2.3.6. Acuzația de încălcare a Constituției, a legilor care nu permiteau un astfel de transfer nu este reală, după cum urmează:
Acuzația că nu s-ar fi putut face transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a județului Teleorman decât prin lege sau ordonanță este falsă, așa cum am arătat la punctul 2.3.4. Pentru că acolo am spus că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 precizează că acesta se face prin hotărâre a Guvernului.
Nu se încalcă art. 136 alin. (3) din Constituție, deoarece acesta este un enunț, n-ai cum să-l încalci.
Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu a fost încălcat, pentru că și acesta este un enunț, nu ai cum să-l încalci.
Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică nu a fost încălcat și nu are legătură cu cazul, acesta referindu-se la trecerea bunurilor în domeniul privat, ceea ce nu este cazul – bunurile au trecut în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Art. 3 din Legea nr. 107/1996 a apelor nu a fost încălcat, deoarece și după emiterea HG nr. 835/2017 imobilele respective au rămas tot în domeniul public al statului.
Anexa nr. 2 din Ordonanța de urgență nr. 107/2002 nu a fost încălcată, deoarece aceasta nu definea tipul de proprietate și nu reglementa transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale.
Încălcarea Legii nr. 24/2000 privind neregulile semnalate în elaborarea acestui act normativ nu a fost reținută de procurori ca infracțiune.
2.4. Nu poate exista infracțiunea de favorizare a doamnei Sevil Shhaideh, deoarece infracțiunea de care este acuzată doamna Sevil Shhaideh nu are elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 48 alin. (1) – Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, deoarece:
Hotărârea Guvernului nr. 934/2017 este adoptată legal de Guvern, eventualele neregularități în adoptarea acesteia putând să fie imputate Guvernului, și nu doamnei Sevil Shhaideh, care nu era membru al Guvernului;
Hotărârea nr. 934/2017 este în vigoare, nefiind nici măcar atacată la contencios;
Acuzația că transferul bunurilor respective nu s-ar fi putut face decât prin lege sau ordonanță este falsă, așa cum am mai arătat la punctul 2.3.4, deoarece art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213 arată că trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale se face prin hotărâre a Guvernului.
Repet. Există zeci de hotărâri care modifică Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006. Un act normativ poate fi modificat și completat printr-un alt act de aceeași putere juridică. Deci Hotărârea Guvernului nr. 934 poate modifica Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006.
Acuzațiile de încălcare a Constituției nu sunt reale, după cum am explicat anterior, în sensul că: la art. 136 alin. (3) este un enunț, deci n-ai cum să-l încalci; la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213 este tot un enunț, pe care n-ai cum să-l încalci; art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu a fost încălcat, neavând legătură cu cazul, pentru că se referă la trecerea bunurilor în domeniul privat. La noi nu este cazul, au fost trecute niște bunuri în domeniul public; art. 3 din Legea
nr. 107/1996 nu a fost încălcat, deoarece și după emiterea Hotărârii Guvernului nr. 835/2017 și a Hotărârii Guvernului nr. 934/2017 au rămas tot în domeniul public; anexa 2 din Ordonanța de urgență nr. 107 nu a fost încălcată, deoarece nu definea tipul de proprietate și nu reglementa transferul din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a unității administrativ-teritoriale; art. 1 din Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială nu a fost încălcat, deoarece nu era aplicabil doamnei Sevil Shhaideh, care nu era membru al Guvernului.
Aprobarea prin vot a raportului. În conformitate cu prevederile art. 157 alin. (4) din Regulamentul Camerei Deputaților, raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți.
Rezultatul votului a fost următorul: 9 voturi pentru aprobarea cererii de efectuare a urmăririi penale, 14 voturi împotriva aprobării cererii de efectuare a urmăririi penale.
În urma numărării voturilor valabil exprimate, președintele de ședință a prezentat rezultatul votului deputaților prezenți.
Raportul a fost aprobat cu recomandarea ca plenul Camerei Deputaților să nu ceară urmărirea penală a doamnei Rovana Plumb, fost ministru al mediului și schimbărilor climatice, în prezent deputat în Parlamentul României, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 13[2] lit. b) din Legea nr. 78/2000, republicată, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, precum și proiectul de hotărâre anexat.
Motivarea raportului. Raportul este motivat de argumentele cuprinse la punctul III.2.
Concluzii. Comisia recomandă plenului să nu ceară urmărirea penală a doamnei Rovana Plumb.
Proiectul de cerere de urmărire penală, referatul DNA, concluziile scrise ale doamnei Rovana Plumb, toate detaliile, inclusiv motivele pro și contra adoptării cererii, se regăsesc în raportul comisiei.
Fiecărui deputat i s-a asigurat accesul la documentele comisiei, putându-se informa în mod direct, dar și indirect, prin reprezentanții grupului respectiv din Comisia juridică, astfel încât va putea vota în deplină cunoștință de cauză.
Raportul rezultat în urma anchetei Comisiei juridice va fi transmis și Parchetului General.
În situația în care plenul Camerei va adopta cererea de urmărire penală, motivația va consta în: argumentele din referatul și materialul probator puse la dispoziția comisiei de către Parchetul General; argumentele susținute de membrii comisiei în favoarea adoptării cererii.
În situația în care nu se va adopta cererea de urmărire penală, motivația va consta în: argumentele invocate în apărarea sa de persoana în cauză, argumentele susținute de membrii comisiei împotriva adoptării cererii.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.