Eugeniu Constantin Florescu

## **Domnul Eugeniu Constantin Florescu:**

Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,

Voi începe prin relatarea unei întâmplãri care vi s-ar putea pãrea ciudatã, dar care este absolut realã ºi profund tragicã.

Zilele trecute, intrând în biroul senatorial, l-am gãsit în secretariat dialogând cu cele douã tinere angajate pe un amic din Germania care lucreazã la Departamentul România al unui institut pentru problemele Europei de Est.

Deschizând uºa, l-am surprins pronunþând cuvintele: ”unii cercetãtori occidentali se mirã cã românii se cred ºi ei oameniÒ. Stupefiat de o asemenea afirmaþie, l-am invitat în birou ºi i-am solicitat lãmuriri: ”Domnule Ñ mi-a explicat el Ñ oare se poate numi, socoti om cineva care, acum, la început de mileniu III, trãieºte cu 2 dolari pe zi?! Calculaþi un coº zilnic în limita celor 60.000 de lei cât reprezintã aceºti 2 dolari ºi veþi ajunge la concluzia cã viaþa unui român cu venitul dumneavoastrã minim este cel mult viaþa unui preistoric.Ò

S-ar putea spune cã omul glumea, însã, cum se exprima el, nici un berbec nu trãieºte cu doar 60.000 lei pe zi, dar un om care plãteºte chirie, gaze, apã, curent electric, înteþinere, sãpun, pastã de dinþi, cãmãºi, haine, pantofi, televizor, telefon, mâncare, transport, îngrijeºte copiii, plãteºte ºcolalã, cãrþi, vacanþe, doctori, medicamente etc., etc.

Oricât de cinic ar fi pãrut, este clar cã neamþul avea dreptate. Doar aparenþa, cum spunea tot el, faptul cã-ºi iau elementele de supravieþuire din magazine, ºi nu le cautã prin scorburi, face ca, din nenorocire, milioane dintre concetãþenii noºtri sã parã oameni ai mileniului III.

Tot întâmplarea a fãcut ca în aceste ultime zile pe ecranele televizoarelor sã aparã o formulã extrem de superficialã a ajutorãrii celor sãrmani, îndeosebi a pensionarilor. Este vorba de aºa-zisele economate cu care prefectul de Bucureºti, domnul Gabriel Oprea, se laudã peste mãsurã. Însãºi ideea de economat, dupã opinia mea, este absolut înjositoare. Dupã rãzboi s-a justificat, dar acum, în starea de sãrãcie în care au fost aduºi sãracii, mulþumesc, nenorociþii!, dar trimiterea lor la un fel de magazine cu pomeni, câteva mii de lei mai puþin la ulei sau zahãr, îi jigneºte mai mult decât ne închipuim.

M-am întrebat, însã, mãcar le este cu adevãrat de folos aceastã reducere? Am aflat cã, de fapt, nu este vorba de nici un sprijin prin finanþãri venite de undeva din sfera puterii, cum se scrie sau se declarã în presã. Pur ºi simplu, conform hotãrârii de Guvern, consiliile locale sunt îndemnate sã facã asocieri cu patroni de magazine sau li se cere acestora sã-ºi adauge cu 5Ñ 10% mai puþin la preþul mãrfii. Este deci o milã prin reducerea jefuirii la care sunt supuºi oamenii în general, iar uneori nici mãcar preþurile ce se pretind a fi de fabricã nu sunt reale.

La unele economate zahãrul este mai scump cu 500 lei decât la angrosul Carrefour, spre exemplu.