Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·2 mai 2003
other · adoptat
Eugeniu Constantin Florescu
Discurs
## **Domnul Eugeniu Constantin Florescu:**
Domnule preºedinte, Doamnelor ºi domnilor colegi,
Nu vã ascund cã mã obsedeazã câteva întrebãri pe care le aud adesea, rostite fiind, mai ales, de cãtre oameni, pur ºi simplu disperaþi, în lupta lor cu solicitãrile terifiante ale vieþii cotidiene.
Ei întreabã: dar ce faceþi acolo, în Parlament, chiar nu vedeþi cã sunt atâtea lucruri care nu merg bine? De ce mai sunteþi Parlament?
S-ar putea, desigur, o parte dintre aceºti oameni, exasperaþi de mãcinarea la care sunt supuºi zilnic, prin diverse mecanisme ale vieþii noastre sociale, sã aibã o pãrere nu tocmai exactã despre rolul Parlamentului.
Totuºi viaþa mã convinge cã pe lângã trecerea constantã prin moriºca Senatului ºi a Camerei Deputaþilor a sute ºi sute de legi sãvârºim o greºealã greu de iertat de cãtre cetãþeni.
Ne aplecãm prea puþin asupra problemelor care tulburã zilele românilor.
Pentru ei, faptul cã aici, la noi, se adoptã niºte acte normative, fie ºi foarte importante pe plan de stat, nu este suficient. Important ar fi dacã legea le ocroteºte sau nu clipele unei existenþe tot mai mult lipsite de orice fel de orizont.
Ei, bine, de prea multe ori nu le ocroteºte. Aceastã ocrotire lipseºte, ºi exemplele sunt deosebit de numeroase. Nu mã mai refer la faptul cã, dupã 1989, zeci de mii de oameni, tineri îndeosebi, au fost lãsaþi complet descoperiþi în faþa imposibilitãþii materiale de a-ºi procura o locuinþã, cã milioane de oameni au ajuns sã nu mai aibã, practic, ce mânca, nici la faptul cã bãtrâni fiind, milioane, tremurã pentru fiecare pastilã care le mai prelungeºte prezenþa pe pãmânt.
Nu mã refer aici la acele mãsuri care cer bani, ci la situaþii care nu au pur ºi simplu nici o justificare ca sã-i punã mereu ºi mereu pe concetãþenii noºtri în situaþii degradante.
Am sã dau câteva exemple dintre acestea ºi am sã încep cu unul dintre cele mai banale.
O familie ºi-a schimbat adresa ºi vrea sã obþinã, contra platã, un loc de parcare pe stradã pentru maºina pro-
prie, pentru a nu se mai chinui la fiecare plecare ºi venire de acasã sã gãseascã un loc.
Necrezând în niºte plângeri concrete care mi s-au adresat, plângeri care pãreau aproape inversate ºi care descriau ca aberant întregul sistem de organizare a activitãþii de obþinere a unui asemenea loc, am urmat personal, la început fãrã a se ºti cã sunt senator, traseul unei alte cereri de acest fel.
Concluzia: organizarea aprobãrilor de locuri de parcare este, într-adevãr, halucinantã, în Bucureºti. Ori vrei sã construieºti o uzinã ori ai nevoie de trei metri pãtraþi, loc stradal, este acelaºi lucru, acelaºi traseul. Te prezinþi la Primãria Generalã pentru a ºti ce trebuie sã faci, Primãria Generalã te trimite la Direcþia strãzilor, Direcþia strãzilor te trimite la Cadastru, unde este o grozãvie, în general, ca sã obþii o foaie cu o ºtampilã, revii la Direcþia strãzilor, Direcþia strãzilor convoacã o comisie a Primãriei Generale ale cãrei concluzii ºi decizii le aºtepþi sãptãmâni ºi sãptãmâni la rând ºi, în cazul fericit în care þi s-ar aproba cererea ta, treci dupã aceea la primãria de sector, primãrie care te trimite la secþia financiarã, secþia financiarã spunându-þi sã aºtepþi A.D.P.-ul sã-þi marcheze locul cuvenit.