Acum vorbesc în numele partidului. Atunci am vorbit în numele comisiei, domnilor.
Aº vrea sã dau douã scurte rãspunsuri antevorbitorilor. Pe de o parte, consideraþiile pe care le-am fãcut aici, chiar dacã nu sunt surprinse în forma prezentatã în rapoartele comisiilor, ele sunt, în mod indirect, explicite sub forma unor consideraþii privind dinamica, consecinþele politicii monetare, politicii de supraveghere, politicii de reglementare prudenþialã-supraveghere bancarã. Am fãcut o sintezã pentru a fi mai scurt în expunere ºi mai pe înþelesul tuturor pentru cã ºi mie îmi place, când se vorbeºte despre pãduri, sã se vorbeascã pe înþelesul meu, când se vorbeºte despre aeronauticã, la fel: deci m-am strãduit sã fac o sintetizare a acestor idei de o manierã cât mai transparentã.
Referitor la menþiunile domnului deputat de la P.N.L., sigur, dânsul a adus aici în discuþie câteva chestiuni scrise în fugã pe un colþ de foaie, fãrã o documentare prealabilã aprofundatã, ºi acest lucru vi-l voi dovedi prin ceea ce vã voi spune acum.
Deci, s-a spus aici, s-a tot repetat ºi de cãtre fostul dumneavoastrã candidat la preºedinþie, ºi preºedinte o anumitã perioadã, cã România a avut un vârf de sarcinã în anii 1998Ñ1999, cã România s-a împrumutat în 1996... În 1995, mai puþin... Unde?... Pe piaþa privatã de capital. Aici, stimaþi colegi, este o chestie de strategie ºi de opþiune politicã majorã.
Vrem ca România sã se dezvolte? Cred cã, dacã supunem la vot, toatã lumea este de acord.
Vrem cã România sã se dezvolte autarhic ca pe timpul lui Ceauºescu, prin forþe proprii, dezvoltând o economie multilateral dezvoltatã? Nu mai este posibil. ªi atunci, România trebuie sã apeleze ºi la resursele externe, care vin fie de la organismele financiare internaþionale, fie de pe piaþa privatã de capital. Ca sã ajungi pe acea piaþã privatã de capital îþi trebuie niºte performanþe, pentru ca nivelul costurilor la care te împrumuþi sã nu fie prea ridicat pentru cã atunci ele
devin prohibitive ºi nu pot fi suportate de cãtre rezultatele economice ca urmare a investiþiilor fãcute din creditele respective. România a ieºit în 1996, reþineþi, ca urmare a acelei creºteri pe stoc, nesãnãtoase, cum i-aþi zis dumneavoastrã, pentru cã descreºterea dumneavoastrã economicã a fost foarte sãnãtoasã, deci, a ieºit prima datã pe piaþa privatã de capital în 1996, dupã 1982 sau 1981, ºi a luat un miliard de dolari. Ce-a fãcut cu ei ? I-a transferat în rezerva valutarã a Bãncii Centrale, a mai plãtit serviciul datoriei din perioada 1990Ð1992Ð1993, ce luam de pe la Banca Mondialã, de la B.E.R.D. pentru investiþii ºi aºa mai departe.
Cu acei bani a crescut ºi rezerva valutarã. Într-adevãr, rezerva valutarã în 1996 era de 0,7 miliardeÉ Dar ºtiþi cât a fost în 1992 când am venit noi la guvernare, acel Executiv P.D.S.R.?! Sub 0,1 miliarde dolari, deci sub o sutã de milioane.
Deci, în 4 ani s-a fãcut ºi creºtere economicã, ºi creºtere de nivel de trai, atât cât s-a putut, ºi creºtere de investiþii, ºi creºterea de 6 ori a rezervei valutare a statului. Aratã buletinele statistice ºi rapoartele anuale ale Bãncii Centrale. Ne-am împrumutat un miliard ca sã sprijinim agricultura, cã aþi avut cea mai bunã producþie agricolã în 1997, ca urmare a ceea ce am însãmânþat noi în toamna lui 1996. S-au fãcut ºi alte lucrãri, a crescut ºi rezerva valutarã. Acei bani trebuiau plãtiþi. Au fost luaþi banii, vã rog sã ascultaþi ca sã înþelegeþi, pe 3 ani, pentru cã atunci când ieºi prima datã, dupã mulþi ani, pe piaþa privatã de capital, nu te împrumutã nimeni direct pe 10 ani. Era o duratã rezonabilã, pe termen mediu, de 3 ani. Acum am ajuns sã luãm credite de pe piaþa privatã de capital pânã la 10 ani, în timp ce dumneavoastrã, în 2000, aþi ieºit, prima datã, cu timiditate, dupã 3 ani de blocaje pe aceastã piaþã.
De ce am luat acel miliard? Ca sã sprijinim dezvoltarea economicã a þãrii ºi cu siguranþa cã vor continua politicile pozitive. Ce anunþa domnul Emil Constantinescu ºi dumneavoastrã care aveþi afiliaþii la marile familii politice de prin Europa, din þãrile bogate? Cã o sã se nãpusteascã asupra României niºte valuri de dolari, vreo 60 de miliarde sau 70 de miliardeÉ ªi atunci era greu sã plãteºti un miliard din 70?! Deci, din 15 miliarde pe an pentru care v-a votat lumeaÉ Cã de-aia v-a votatÉ Nu cã eraþi foarte specialiºtiÉ Pentru cã aþi spus cã le faceþi viaþa mai bunã.
Deci, din 15 miliarde pe an era greu de dat un miliard înapoi?! A fost greu de dat un miliard înapoi pentru cã nu aþi mai avut acces la finanþarea externã, ºi timp de un an ºi jumãtate, din 1998 ºi pânã 1999, pe la mijlocul anului, prin septembrie, nu a intrat în România nici un cent, lichiditate, de la Fondul Monetar Internaþional, de la Banca Mondialã sau de la alte organisme. Au intrat numai pe bazã de proiecteÉ unde nu vezi banii ºi te trezeºti cu ciment, cu utilaje ºi cu alte socoteli.
Deci, acel miliard, dacã se continuau niºte politici credibile în plan extern, era foarte uºor de rambursat. Cât a fost acest uriaº vârf de sarcinã al României? În 1998 a fost de 1,6 miliarde, dar ãsta este compus din douã
elemente, domnule fost ºef de bancã. E compus din datoria directã a statului, ce s-a împrumutat statul însuºi, ºi asta a fost numai 815 milioane, ºi ceea ce s-au împrumutat agenþii economici direct, cu garanþia statului, datoria pe care o ramburseazã ei înºiºi, 754 milioaneÉ ºi cu opt sute ºi cevaÉ 1,6 miliardeÉ dar statul cu domnul guvernator n-a plãtit decât ºapte sute ºi ceva, 815 milioane, mã scuzaþiÉ Dar în 1999? Marea problemã a RomânieiÉ Cu cât era datoare România? În timp ce Polonia, Cehia, Ungaria au o datorie pe cap de locuitor de 1.500 dolari, România are 300. ªi e mare problemã în România cã am luat un miliard într-un an. Stãm aºa sã producem numai împletituri de nuiele ºi, eventual, ºireturi de pantofi?!
Deci, în 1999, serviciul datoriei externe a fost de 2,2 miliarde dolari. Cât al statului, direct, rezultat ºi din miliardul ãla?!
Vã rog sã notaþi ca sã reþineþi cifrele cã le cam încurcaþiÉ 1,6 miliardeÉ ªi restul?É 0,6 reprezentând datoria agenþilor economici care au luat credite cu garanþia statului. Sigur, unii nu au ajuns sã dea banii înapoi pentru cã au avut greutãþi economice, asta este altã chestiune.
Deci, în aceastã perioadã s-au plãtit împreunã datoriaÉ serviciul datoriei a fost de 1,6 plus 2,2 miliarde, 3,8 miliarde, ceea ce este foarte puþin pentru România care, la data pãrãsirii guvernãrii, avea o datorie externã de 6,8 miliarde. Cu asta era România îndatoratã, efectiv. Luase, dãduse înapoi ºi per sold era îndatoratã cu 6,8 miliarde, stimaþi colegi, în timp ce þãrile menþionate, mai devreme au datorii de 12Ð14 miliarde, Cehia, 20 miliarde ºi ceva, Ungaria, 30 miliarde ºi ceva, Polonia, dupã ce au fost reeºalonaþi, rescadenþaþi, ierþaþi de datorii ºi aºa mai departe. Iar astãzi datoria este de 7Ð7,8 miliarde, cea efectivã, rãmasã de plãtit de þarã, iar când aþi plecat dumneavoastrã era de 7,4Ð7,5 miliarde, deci, în 4 ani de guvernare nu aþi fost în stare sã aduceþi în þarã pe net decât vreo 700 milioane de dolari, ca sã nu mai vorbim de investiþiile directe care au fost ridicole. Aceasta este problema! Nu putem sã ne dezvoltãm fãrã împrumuturi externe, trebuie sã fim credibili, e bine cã avem acum o rezervã valutarã consistentã la Banca Centralã, dar care a costat ºi mai doare încã populaþia. Sã dea Dumnezeu ca acea rezervã sã ne conducã la intrãri de credite ºi de investiþii strãine tot mai mari ºi, poate, decizia politicã din toamnã, de la Praga, ne va sprijini ºi mai mult în acest sens, iar în ceea ce priveºte rezerva valutarã, vã spuneam, am luat-o la 0,1 miliarde, am crescut-o de 7 ori, pânã la 0,7 miliarde ºi au lãsat-o, cei care au guvernat pânã în 2000, la 2,5 miliarde.
Deci, dumnealor au crescut-o de 3,5 ori ceea ce au gãsit. Privind actualmente situaþia cu Fondul Monetar Internaþional, vãd cã dumneavoastrã, din nou, aveþi o atitudine duplicitarã, cum s-a mai dovedit ºi în alte situaþii. Dacã aplicãm mãsurile de reformã prevãzute în Memorandumul cu F.M.I. ºi programul cu Banca Mondialã, ne introduceþi moþiune de cenzurã; nu de cenzurã, deocamdatã moþiune simplã, pentru cã existã
anumite costuri sociale. Dacã nu se îndeplinesc chiar toate condiþiile de acolo, ne criticaþi de la microfon cã nu luãm banii de la F.M.I.! Pãi, când suntem serioºi?! Când criticãm mãsurile sau când ne spuneþi cã nu luãm banii de la F.M.I.! Din fericire, pentru Guvernul Adrian Nãstase, amânarea cu vreo câteva sãptãmâni a tranºelor, a doua ºi a treia, din acordul cu Fondul Monetar Internaþional, nu este rezultatul unor deficienþe de fond ale programului, stãm bine la deficitul bugetar, la creºterea economicã, la rata inflaþiei, la rezerva valutarã, la politica monetarã, stãm bine peste tot. Este o singurã chestiune privind anumite disponibilizãri în sistemul unor societãþi naþionale, regii autonome ºi companii naþionale care se vor rezolva în urmãtoarele 7Ð8 zile, în aºa fel încât, este programat, ca la finele lunii iunie, pânã în 30 iunie, pânã plecãm în vacanþã, sã vã putem raporta de la acest microfon, spre fericirea dumneavoastrã ºi a noastrã, a tuturor, intrarea tranºelor a doua ºi a treia de la Fondul Monetar Internaþional.
Cred cã m-am fãcut înþeles ºi pentru dumneavoastrã. Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.