Suntem în pragul luãrii unei decizii fundamentale sub aspect economic ºi politic în ceea ce priveºte destinele þãrii Ð ºi acesta este momentul adoptãrii bugetului, un moment care prefigureazã nivelul de trai, condiþiile de viaþã ºi perspectiva economiei româneºti în acest an, dar ºi în anii urmãtori.
Am ascultat cu atenþie prezentarea fãcutã de domnul prim-ministru Mugur Isãrescu, care, sigur, cu abilitatea profesionalã recunoscutã, a prezentat, spun eu, numai pãrþile pline ale ”paharului bugetarÒ.
Eu aº fi mai prudent în interpretarea premiselor ºi consecinþelor acestui buget ºi aº urma cuvintele lui Vlahuþã, care spunea sã ne ferim de cel care amestecã ºi ceva adevãr între afirmaþiile sale, de multe ori, neadevãrate.
Probabil cã domnul premier ºi Guvernul dumnealui, aceasta este pãrerea mea, se conduc dupã un dicton bine cunoscut, ºi anume acela potrivit cãruia jumãtãþile de adevãr au în ochii mulþimii mai multã putere de convingere decât adevãrul crud, iar aici nu s-a spus adevãrul complet în ceea ce priveºte construcþia bugetarã ºi efectele aplicãrii acestuia.
De ce? Lucrurile sunt, dupã pãrerea mea, clare. Pentru cã nu se doreºte sã se spunã românilor cum vor trãi în urmãtoarele 12 luni, ce costuri sociale vor avea politicile pe care Guvernul ºi le asumã faþã de organismele financiare internaþionale, dar pe care nu vrea sã le transmitã în mod transparent populaþiei, pentru cã se apropie campaniile electorale ºi, atunci, cu un memorandum cu F.M.I.-ul în mâna stângã ºi cu platforme electorale demagogice ºi populiste, cum au promovat actualii guvernanþi în Õ96, în mâna dreaptã, nu mai pot sã devinã credibili. Trebuie sã vã supãraþi domnilor guvernanþi cu cineva. Ori se supãrã cu Washington-ul, ori se supãrã cu populaþia. Dumnealor vor sã fie bine cu toatã lumea. Ei, nu se poate aºa ceva ºi eu vreau sã vã demonstrez
dumneavoastrã aici care sunt responsabilitãþile ºi mãsurile pe care actualul Guvern ºi le-a luat cãtre Fondul Monetar Internaþional ºi din care derivã întreaga construcþie bugetarã.
Pentru cã, doamnelor ºi domnilor parlamentari, bugetul nu este un scop în sine. El este numai un instrument de macrostabilizare, de dezvoltare sau de ajustare în funcþie de politica pe care o promovezi, dar el nu este decât un instrument în cadrul unui mecanism general al politicii economice a þãrii. Iar acest mecanism general al politicii este înscris în documentul care se cheamã chiar aºa: ”Memorandum de politici economice cu Fondul Monetar InternaþionalÒ, care nu se doreºte a fi transmis ºi cunoscut de cãtre populaþie, pentru cã acolo sunt înscrise mãsuri foarte costisitoare, atât timp cât acolo spui cã nu vei recorela pensiile pentru cã nu ai bani ºi vei reduce cheltuielile cu pensiile cu 0,1% din produsul intern brut. Dacã faci cunoscut acest lucru, nu mai poþi sã promulgi Legea pensiilor cu spectacole de luminã ºi sunet la Cotroceni sau la Palatul Victoria ºi sã promiþi majorãri de pensii cãtre populaþie.
Dacã spui Ð ºi citez din Memorandum Ð cã vor avea loc ”concedieri de zeci de mii de persoaneÒ, nu mai poþi sã amãgeºti funcþionarul public sau cetãþeanul cã în curând va trãi mai bine.
Li s-a spus românilor, la sfârºitul anului 1999, cã vor trãi mai bine în 2000, în general, apoi cã vor trãi mai bine în trimestrul II, apoi din semestrul II ºi aºa, din amânare în amânare. În primul trimestru cetãþenilor le-a scãzut puterea de cumpãrare sub ceea ce era în mai 1993, când au avut loc ajustãri indispensabile în materie de preþuri, deci s-a ajuns cu puterea de cumpãrare la 52,9%, comparativ cu 73%, cât era aceastã putere de cumpãrare a populaþiei în noiembrie 1996, dupã creºterea economicã ”nesãnãtoasãÒ, cum spun actualii guvernanþi, din perioada 1993Ñ1996.
Deci este vorba de 20 de puncte procentuale reducere a salariului real, care înseamnã foarte mult ºi se resimte acut în coºul de consum al populaþiei.
Toate aceste lucruri sunt înscrise în acest Memorandum, pe care eu, oficial, cer Guvernului ca în cursul zilei de astãzi sã-l distribuie Parlamentului ºi opiniei publice, pentru cã, aºa cum suntem frecvent anunþaþi de cãtre guvernanþi, documentul în speþã este finalizat, este concretizat cu cifre în cele mai mici detalii, iar el se aflã la Washington pentru a intra în discuþiile consiliului de administraþie al F.M.I. atunci când, dupã ce dumneavoastrã, probabil, într-o solidaritate ºi disciplinã de partid exemplare, veþi aproba acest buget contrar intereselor þãrii.
Deci dorim ca astãzi, domnule prim-ministru, sã ne daþi Memorandumul actualizat ºi suplimentat, cum se spune chiar în prima frazã a lui. Memorandumul de faþã suplimenteazã ºi actualizeazã Memorandumul din 26 iulie 1999 ºi Scrisoarea de intenþie din 5 august 1999. Daþi-ni-le, ca sã ºtim ce ne rezervaþi în materie de condiþii economice ºi de viaþã în România.
În documentul respectiv se porneºte de la trei premise aparent atractive sub aspect politic, ºi anume: creºtere economicã de 1,3%, o ratã a inflaþiei de 27% raportat la decembrie anterior ºi creºterea rezervei valutare a þãrii cu un miliard de dolari. Sã vedem care sunt efectele în plan social, cum se resimte aceastã orientare de politicã economicã în viaþa cetãþeanului de rând.
În primul rând, costul reducerii de la 55%, cât a fost anul trecut inflaþia, la 27%, cât se doreºte în acest an Ð
altfel, lãudabil din punct de vedere teoretic Ñ, acest cost nu se spune de cãtre primul-ministru, nu se spune de cãtre ceilalþi membri ai Guvernului, costul reprezintã creºterea ratei ºomajului de la 11,5%, cât era în decembrie 1999, la aproape 13% la finele acestui an. Deja în luna februarie rata ºomajului a atins un nivel de 12,2% la care, dacã adãugãm cele 268 mii persoane ieºite din perioada de acordare a ajutorului de sprijin, ajungem la o ratã a ºomajului de 15%.
Mai departe. Eventualele împrumuturi externe, dacã vor sosi, sunt programate sã rãmânã în rezerva valutarã a Bãncii Naþionale a României, ºi nu sã finanþeze economia realã, ºi aºa foarte accentuat subcapitalizatã.
În sfârºit, mult clamata creºtere economicã de 1,3% nu este programatã a se realiza nici pe seama sporirii consumului populaþiei, pentru cã se spune cã cetãþeanul nu ºtie ce sã facã cu banii ºi cumpãrã numai produse de import. Pãi, mai cumpãrã ºi produse din import, stimaþi guvernanþi, dacã dumneavoastrã aþi coborî toate taxele vamale, ºi chiar în acest buget se înregistreazã reducerea veniturilor din taxe vamale. Dacã dumneavoastrã aþi adoptat Acordul ASAL, prin care aþi distrus complet ceea ce era mai bun în agricultura, industria zootehnicã ºi avicolã româneºti, sigur cã da, românii nemaiproducând nimic, omul cumpãrã ceea ce-i oferiþi dumneavoastrã ºi clientela dumneavoastrã politicã de intermediari importatori.
Deci nu se va realiza creºtere economicã prin sporirea consumului populaþiei, cã nu este bun consumul populaþiei, pentru cã dãuneazã sãnãtãþii, probabil cã zic guvernanþii.
Atunci poate facem creºtere economicã prin îmbunãtãþirea serviciilor publice, respectiv ºosele mai bune, ocrotirea sãnãtãþii mai ridicatã calitativ, o educaþie, un sistem de învãþãmânt mai bine pus la punct. Nu, nici aici nu se localizeazã factorul de creºtere economicã, pentru cã aceste servicii publice se vor reduce cantitativ ºi calitativ, deoarece, în termeni reali, cheltuielile publice ale statului scad faþã de anul anterior.
Atunci, singurul lucru pe care-l mai promoveazã Guvernul este acela al creºterii economice pe baza investiþiilor în sectorul real ºi pe exporturi. Sigur, teoretic am putea spune cã este corect sã exportãm mai mult, dar prin aceasta sã trãim ºi noi bine, pentru cã a mai fãcut cineva o politicã de genul ãsta înainte de Õ89 ºi n-a ajuns prea bine, adicã exporta tot, se lãuda cã exportãm mult, iar lumea suferea de frig, de foame ºi, peste acestea, se mai instaurase ºi frica, care este pe cale sã se contureze ºi acum prin reforma justiþiei, prin toate celelalte manevre pe care actuala putere doreºte sã le promoveze în scopul intimidãrii cetãþenilor incomozi ºi adversarilor politici.
Atunci, cum sã se realizeze creºterea investiþiilor neguvernamentale? Se bazeazã pe resursele interne de economisire din þara româneascã? Nu. Pentru cã rata economisirii în România, ce mai pot sã economiseascã operatorii economici aduºi la stare de faliment prin scãderea producþiei naþionale cu 30% în ultimii 3 ani ºi ceea ce poate sã mai economiseascã populaþia înseamnã numai în jur de 10% din produsul intern brut, comparativ cu 21%, cât era rata de economisire în 1996, ceea ce punea România pe o pantã solidã de dezvoltare.
Deci, dupã dumneavoastrã, domnilor guvernanþi, tot ca efect al aºa-zisei creºteri economice nesãnãtoase a P.D.S.R.. aceastã descreºtere, acest declin accentuat
economic din 1997-1999 este sãnãtos, pentru cã a adus ºi potenþialul de economisire, ºi nivelul de trai al populaþiei, ºi economia, în general, la niveluri cu totul ºi cu totul dezastruoase...
Dacã noi n-avem suficiente resurse interne de economisire, poate dorim sã realizãm creºterea investiþiilor pe baza împrumuturilor externe. Nu, nu e valabil nici aºa ceva. Guvernul s-a angajat faþã de F.M.I., pentru ca eventualele Ð reþineþi, eventualele Ñ, pentru cã nu sunt sigure aceste împrumuturi, vedem ce s-a întâmplat ºi cu cotaþia privind riscul de þarã al României, deci, dacã vin aceste împrumuturi programate, ele trebuie menþinute în ”vitrina valutarãÒ a Bãncii Naþionale. Menþinerea în vitrinã a dolarilor ºi neintroducerea lor pentru a alimenta cu sânge proaspãt financiar, monetar economia secãtuitã ne costã milioane de dolari, pentru cã luãm creditele în cel mai bun caz la dobânzi între 7-8% de la F.M.I., Banca Mondialã, Uniunea Europeanã, ºi mergând pânã la 14, 15, 16% pe piaþa privatã de capital, datoritã cotaþiei de þarã ºi includerii României în aceeaºi grupã de þãri cu Zimbabwe ºi Coasta de Fildeº Ð aceasta este performanþa guvernãrii de dreapta C.D.R.-P.D.-U.D.M.R.
Aþi luat România, domnilor guvernanþi, de la grupa þãrilor Cehia, Polonia ºi Ungaria, unde v-am lãsat-o noi, ºi aþi dus-o lângã Zimbabwe ºi Coasta de Fildeº. Vã felicitãm!
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.