Respectãm dreptul democratic al oricãror partide din opoziþie de a face uz de procedurile parlamentare, de regulamentele noastre, pentru a aduce în dezbaterea opiniei publice probleme importante, de ordin economic ºi social, cu puternic impact în viaþa cetãþenilor, cum este cazul ºi cu aceastã moþiune, care are drept subiect o temã extrem de importantã ºi care priveºte viaþa atât a operatorilor economici, cât ºi a persoanelor fizice, salariaþi ºi pensionari, cum este cazul fiscalitãþii.
Dacã ar fi sã dãm o definiþie succintã termenului de fiscalitate, trebuie sã spunem cã acesta reprezintã un ansamblu de mãsuri juridice ºi administrative, prin care se stabilesc ºi se încaseazã, la dispoziþia autoritãþilor de stat, impozite, taxe, alte contribuþii, tocmai pentru a se furniza bunuri ºi servicii publice, de natura celor privind educaþia, ocrotirea sãnãtãþii, apãrarea naþionalã, ordinea publicã, asigurarea pensiilor cetãþenilor, alte ajutoare sociale, precum ºi pentru a finanþa proiecte de infrastructurã, de interes public.
Deci aceasta este destinaþia, aceasta este contrapartida, dacã vreþi, a fiscalitãþii, aceste servicii ºi bunuri de naturã publicã, care nu au preþ ºi care se distribuie în mod egal tuturor cetãþenilor, indiferent cu cât au contribuit aceºtia la formarea fondurilor publice din care se finanþeazã asemenea bunuri ºi servicii de naturã generalã.
Cuantificarea fiscalitãþii, aºa cum arãta ºi domnul ministru Tãnãsescu, puþin mai devreme, se face prin determinarea gradului de fiscalitate, ca raport între suma veniturilor fiscale, de naturã fiscalã, impozite, taxe, contribuþii sociale, raportatã la produsul intern brut.
Aceasta era de 26,6% în 1996, a ajuns la 29,5% în anul 2000, dupã ce a cunoscut un vârf în anul 1999, de
circa 31%, tocmai ca o consecinþã a faptului cã, pe fondul contracþiei programate prin doctrina economicã ºi prin Programul pe care guvernarea de dreapta ºi le-au asumat în perioada 1997 Ñ 2000, ºi anume de asanare a unei economii pe care o considerau neperformantã, depãºitã, grãmadã de fiare vechi, ºi aºa mai departe, a avut loc un declin al produsului intern brut de 11,3%, a scãzut astfel baza de impozitare, ºi pentru a putea oferi niºte servicii publice la un anumit nivel, nu tocmai decent, dar totuºi a pãstra cât de cât calitatea acestora, dumneavoastrã, cei care aþi guvernat ºi care astãzi introduceþi aceastã moþiune simplã, aþi mãrit ratele de impozitare.
Anul trecut, gradul de fiscalitate a fost de 28,3% faþã de 29,5%, cât l-aþi lãsat în anul 2000, ºi va continua sã scadã, aºa cum spunea domnul ministru Tãnãsescu, potrivit Programului guvernamental, mai întâi prin reducerea unor contribuþii de ordin social, care se referã la impozitarea muncii, ºi apoi prin diferenþierea cotelor de T.V.A., potrivit acordurilor încheiate cu Uniunea Europeanã în acest sens, începând cu anul 2003, pentru produsele de bazã în consumul populaþiei.
Cum s-a ajuns la acea creºtere a fiscalitãþii, de la 26,6 la 29,5, în patru ani, pe timpul guvernãrii dumneavoastrã? În primul rând, prin introducerea de accize la noi grupe de produse, cum ar fi bãuturile rãcoritoare ºi apa mineralã, ºi prin majorarea celor existente, apoi prin introducerea celebrei taxe ”BãsescuÒ, de drumuri, de asemenea, prin majorarea, reþineþi, a taxei pe valoarea adãugatã, tocmai dumneavoastrã care veniþi acum sã ne propuneþi micºorarea ei, taxa pe valoarea adãugatã la bunuri ºi servicii de bazã în consumul populaþiei, care pe timpul de dinainte de 1997 era de 0% la pâine ºi la energia electricã ºi termicã, de 11% la bunurile de mare greutate specificã în bugetul de familie, cum ar fi: laptele, produsele lactate, carnea ºi produsele din carne. Aþi crescut aceste cote la 19%, concomitent cu coborârea taxei pe valoarea adãugatã, care era de 22%, la câteva grupe de produse pe care o familie ºi le procurã cam o datã sau de douã ori în viaþã, gen televizoare, aparaturã electronicã, frigidere, instrumente muzicale ºi aºa mai departe, adicã, aþi procedat, potrivit unei practici a lui Ceauºescu de prin anii Õ80. Umbla atunci o vorbã de spirit care suna cam aºa: dumneavoastrã aþi scumpit alimentele esenþiale în consumul populaþiei: pâinea, zahãrul, laptele ºi produsele lactate, carnea ºi produsele din carne, care aveau taxã pe valoarea adãugatã, repet, de 0 sau de 11%, ºi aþi ieftinit cele de-ale gurii, adicã saxofoanele, clarinetele, muzicuþele, trompetele ºi alte instrumente de suflat, care aveau 22% T.V.A. ºi l-aþi coborât la 19%, în acest fel, zicând cã faceþi protecþie socialã. ªi, ca niºte veritabili ”haiduci de dreaptaÒ care sunteþi, aþi procedat mai departe, dupã ce aþi luat de la cei sãraci, trebuia sã daþi la cei bogaþi, ale cãror interese le reprezentaþi, respectiv cei care trãiesc din fructificarea capitalului. Aþi coborât cu ceva impozitul pe profit. L-am coborât ºi noi, în perioada guvernãrii 1993 Ñ 1996, de la 45% la 38%, dar, reþineþi, dumneavoastrã nu l-aþi coborât de la 38% la 22%, cât ar fi media între cota generalã ºi cea de exporturi practicatã din anul 2000, l-aþi coborât la circa 31%, pentru cã era 38% cota de impozit pe profit, dar era 25% în agriculturã ºi în ramurile conexe agriculturii, existau încã numeroase scutiri în anumite domenii,
aºa încât cota medie de impozitare la impozit pe profit era atunci când aþi operat reducerea dumneavoastrã de circa 30 Ñ 31%. ªi aþi coborât la 25% cota generalã ºi 5% la exporturi, aceasta însemnând undeva o medie de 21 Ñ 22%. Deci nu aþi coborât cu 13 puncte procentuale, ci aþi coborât cota de impozitare la profit cu numai 8 Ñ 9 puncte procentuale.
Acum veniþi ºi propuneþi, dupã ce aþi fãcut aceste operaþiuni de deplasare a avuþiei ºi a veniturilor din buzunarele multora în ale celor puþini, nimeni nu spune sã nu coborâþi impozitul pe profit, dar sã nu majoraþi T.V.A.-ul la produsele de bazã în consumul populaþiei pentru cã de aceea s-a dublat rata sãrãciei, de aceea a scãzut cu 20% puterea de cumpãrare a salariilor ºi a pensiilor în timpul guvernãrii dumneavoastrã. ªi acum veniþi ºi propuneþi reducerea cotei de T.V.A. la 15% ºi a ratei de impozitare a profiturilor, la fel, la 15%. Noi am vrea sã fie aceste cote 10% sau 8%, dar trebuie sã ne gândim dacã, prin aceste mãsuri, nu subminãm echilibrul macroeconomic, dacã nu reaprindem flacãra inflaþiei ºi intrãm dupã aceea într-o degringoladã care înseamnã discreditarea în faþa creditorilor externi ºi îndepãrtarea acestora faþã de mediul de afaceri româneºti, precum ºi coborârea puterii de cumpãrare a populaþiei.
Desigur, dumneavoastrã când vã gândiþi la aceastã mãsurã nu spuneþi ceea ce ar urma ºi mai departe: sã fie T.V.A.-ul 15% pentru populaþie, sã fie 15% impozitul pe profit pentru cei care au profit, deci care trãiesc din exploatarea capitalului, ºi diferenþa de bani de unde o luãm? Pãi, mai tãiem din cheltuieli, pentru cã noi suntem bogaþi, P.N.L.-ul, P.D.-ul ºi aºa nu prea facem apel la serviciile publice gratuite ºi ne ducem la spital plãtit, ne ducem la ºcoli particulare plãtite, ne ducem ºi ne angajãm jandarmi în cartierele noastre de lux, la fel plãtit, ºi nu ne mai trebuie poliþia, jandarmeria, ocrotirea sãnãtãþii, sistemul de educaþie publicã.
Ei, noi nu suntem de acord cu aºa ceva. Dacã vreþi dumneavoastrã ºi aveþi susþinere popularã, spuneþi mãsurile pânã la capãt, pentru cã aceasta ar urma unei reduceri brutale a ratelor de impozitare, ar urma tãierea brutalã a cheltuielilor ºi înrãutãþirea condiþiilor de viaþã pentru cei mulþi.
Sunt importante relaþiile pe care trebuie sã le menþinem de o manierã credibilã ºi serioasã cu Fondul Monetar Internaþional, cu Banca Mondialã, cu Uniunea Europeanã, precum ºi progresele care s-au înregistrat în aceste raporturi. Trebuie sã vã reamintim cã s-au deschis foarte multe dosare, cu mult mai multe decât în timpul guvernãrii dumneavoastrã, în raporturile cu Uniunea Europeanã. Pânã la sfârºitul acestui an se vor deschide toate, s-au fãcut progrese esenþiale în ceea ce priveºte aducerea la îndeplinire ºi aplicarea unora dintre mãsurile specifice aquis-ului comunitar., ºi, de aici, de la aceastã necesitate a rezultat nevoia de a adapta legislaþia fiscalã.
Suntem cu toþii de acord cã dorim în Uniunea Europeanã, dorim în NATO, suntem cu toþii de acord atunci când vorbim profesionist cã aceste mãsuri de integrare în Uniunea Europeanã, de aderare la NATO reprezintã, presupun, genereazã un anumit cost social ºi suntem cu toþii de acord cã, în mãsura în care nu aplicãm mãsuri de reformã ºi rãmânem în afara acestor structuri dezvoltate ale lumii civilizate, costurile sociale pentru români, pentru oamenii de afaceri, pentru cetãþeni
care trãiesc din veniturile din muncã sunt mult mai mari. Deci ne costã reformele, pentru a putea sã venim în consonanþã cu regulile din þãrile dezvoltate, dar ne-ar costa mai mult sã nu facem aceste reforme ºi sã rãmânem în afara structurilor menþionate.
De aceea, pe fondul acestor mãsuri strict necesare ºi justificate din punct de vedere economic ºi social, pânã la urmã, în baza unor acorduri aprobate de dumneavoastrã, pentru cã sunt diferite legi în care se regãsesc angajamentele noastre raportate la Comunitatea Internaþionalã, ar trebui sã începem majorarea accizelor pentru a ne apropia de nivelul lor, practicat în Uniunea Europeanã, ºi nu la momentul aderãrii sã facem un salt brutal de multe procente, care ar fi dus la dublarea sau triplarea preþurilor a trebuit sã obþinem acorduri, ºi le-am obþinut, pentru diferenþierea T.V.A.-ului, lucru care se va întâmpla începând cu anul 2003, în sensul stabilirii unei cote mai reduse pentru produsele de bazã în consumul populaþiei, cum ar fi alimentele ºi medicamentele, iar în ceea ce priveºte impozitul pe profit acesta este un impozit direct, care rãmâne la nivelul statelor naþionale ºi nu se deplaseazã la nivelul bugetului comunitar. Existã aceastã regulã pe care trebuie sã o respectãm cu toþii, ºi anume a practicãrii unei impozitãri neutrale, nediscriminatorii, la toatã lumea la fel, indiferent cã este vorba de export, cã este vorba de comerþ, cã este vorba de industrie ºi aºa mai departe.
Se pãstreazã încã facilitãþi, ºi am obþinut aprobarea pentru aceasta, prin Guvern, pentru zonele defavorizate, zonele libere, investitorii strategici ºi pentru întreprinderile mici ºi mijlocii, într-o anumitã mãsurã. Restul, stimularea unor sectoare ºi domenii prioritare, se realizeazã potrivit principiilor Uniunii Europene, acolo unde vrem cu toþii sã ajungem, ºi, repet, trebuie sã renunþãm la acest limbaj duplicitar: când suntem foarte miloºi, ºi facem referire la unele modificãri de preþuri, când suntem foarte europeni, ºi reclamãm la înaltele curþi europene anumite mãsuri care vin tocmai în sprijinul reformei ºi racordãrii noastre la aquis-ul comunitar. Deci spuneam cã atunci când vrem sã sprijinim anumite ramuri prioritare, anumite domenii importante, în acord cu principiile Comunitãþii Europene, poþi sã acorzi subvenþii ºi prime. Ceea ce se întâmplã ºi se va întâmpla într-un mod tot mai accentuat, subvenþii ºi prime transparente, subvenþii ºi prime acordate în mod eficient, sub controlul Curþii de Conturi ºi implicit al contribuabilului, în domenii importante cum este exportul, dar nu exportul de buºteni ºi fier vechi. Desigur, aici este problema unora, cã nu mai obþin profituri substanþiale, atât de substanþiale din acest tip de export sau al altor materii prime slab prelucrate, care erau impozitate cu 5%. Nu, vor fi impozitate cu 25%, ºi dacã vrem sã sprijinim anumite domenii, cum ar fi exportul de produse cu înalt grad de prelucrare, care creeazã locuri de muncã, venituri bugetare, venituri personale, o vom face prin sistemul de prime care va fi adoptat pânã la finele acestui an.
La fel, agricultura va fi sprijinitã. Construcþia de locuinþe este sprijinitã prin aceste subvenþii ºi prime, întreprinderile mici ºi mijlocii, nu uitaþi, v-aº ruga frumos, impozitul introdus la microîntreprinderi, de 1,5% pe cifra de afaceri, de care beneficiazã o largã parte a comunitãþii de afaceri, în locul impozitului pe profit, care se practica pânã la aceastã lege iniþiatã de Guvernul Adrian Nãstase.
Dumneavoastrã veniþi ºi ne faceþi, în finalul moþiunii dumneavoastrã, niºte recomandãri, care, de fapt, reprezintã acþiunea de a bate la o poartã deschisã, la o uºã deschisã, Guvernul Nãstase tocmai aceasta are în vedere. Pe mãsura creºterii produsului intern brut, iatã, cu 10%, se recupereazã în 2 ani zece procente din cele 11,3 cãdere economicã din perioada 1997-2000. Deci pe mãsura creºterii produsului intern brut se relaxeazã fiscalitatea, în primul rând, în zona impozitãrii muncii, apoi, taxele indirecte, îndeosebi taxa pe valoarea adãugatã, ceea ce este în consens cu orientarea Guvernului actual.
Este imoral, ca sã ne exprimãm elegant, ca tocmai dumneavoastrã, care aþi promovat Legea nr. 133 privind întreprinderile mici ºi mijlocii, dar n-aþi aplicat capitolul care se referea la facilitãþi fiscale, sã ne recomandaþi nouã, care, imediat cum s-a venit la guvernare, prima ordonanþã de urgenþã a fost aceasta, încã din decembrie 2000, sã se reintroducã facilitãþile fiscale pentru întreprinderile mici ºi mijlocii, care, acum, în condiþiile cerinþelor partenerilor noºtri internaþionali, au fost recuprinse în Legea privind impozitul pe profit, lege care conferã multe avantaje celor care investesc, care reinvestec profitul, mult mai multe decât cele care existau în legislaþia anterioarã.
Desigur cã îmbunãtãþirea administrãrii ºi a transparenþei fiscale reprezintã o prioritate a Guvernului Adrian Nãstase, ceea ce s-a vãzut ºi prin adoptarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 40/2002, în care este reglementat, în mod strict, felul în care se acordã înlesniri fiscale de natura reducerilor, scutirilor, amânãrilor sau eºalonãrilor la platã pentru impozite ºi taxe sau pentru majorãrile de întârziere aferente. Bineînþeles, dumneavoastrã, care reprezentaþi interesele anumitor grupuri economice, probabil cã eraþi mai satisfãcuþi dacã se pãstra acel cadru juridic pe care l-aþi promovat dumneavoastrã, caracterizat prin haos, arbitrariu ºi subiectivism, în care fiecare putea sã beneficieze de facilitãþi în raport cu distanþa faþã de partidele care se aflau la putere, cu calitatea clientelei politice pe care o aveau în jurul dumnealor aceste partide.
Pentru cã mulþi dintre semnatarii moþiunii, ca oameni de afaceri ºi grupurile de interese care graviteazã în jurul dumnealor, sunt nemulþumiþi de introducerea unei discipline financiare ferme, de aplicarea cu rigurozitate a reglementãrilor legale, este bine sã ne gândim la un frumos aforism românesc, care spune cam aºa: ”Este bogat nu cel care are avere, ci acela care nu are datoriiÒ. Iar, din pãcate, la mulþi dintre dumneavoastrã ºi clienþii dumneavoastrã politici datoriile sunt mai mari decât averea.
Desigur, în acest context, deranjeazã rigoarea financiarã, regimul neutral de politicã fiscalã pe care îl spuneam mai devreme, transparenþa acordãrii subvenþiilor ºi primelor, dar existã ºi aici un remediu, conform unui înþelept proverb românesc Ð pentru cã, românul, iatã, are multã înþelepciune ºi rãbdare, uneori, cu cei care îi provoacã dureri economice ºi sociale Ñ, în concordanþã cu care trebuie sã procedaþi, cam aºa: ”Întindeþi-vã cât vã este plapuma!Ò
În concluzie, dat fiind faptul cã aceastã moþiune se caracterizeazã printr-o abordare neprofesionistã, nefondatã din punct de vedere al argumentaþiei, având raþiuni strict politicianiste ºi demagogice, venitã din partea a douã partide discreditate în faþa cetãþenilor, pentru ceea ce au
fãcut între anii 1997 ºi 2000, aflate în permanentã cãutare, pe orice cãi ºi cu orice preþ, de capital politic ieftin ºi aflate concomitent în lupte interne privind puterea în partid, deci mãcinate de intense lupte interne, aflate, totodatã, cu gândul la rãspunsurile pe care trebuie sã le dea la notele explicative pe care le solicitã organele abilitate ale statului pentru ilegalitãþile ºi fraudele sãvârºite între anii 1997 ºi 2000, deci moþiunea fiind promovatã de aceste partide ºi având un conþinut cu caracteristicile menþionate vã informez, stimaþi colegi, cã Grupul parlamentar social democrat ºi umanist va respinge moþiunea simplã intitulatã ”FiscalitateaÒ, iniþiatã de P.N.L. ºi P.D.
Vã mulþumesc pentru atenþie.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.