Florin Iordache

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Este o zi istorică.

Trebuie să avem curajul să ne asumăm istoria, cu realism, în mod obiectiv, cu demnitate și onestitate, să rezonăm cu evenimentele pe care le comensurează așa cum au fost, nu cum le-ar dori unii sau alții, în funcție de interesele lor politice pasagere*, de moment sau conjuncturale.

Se împlinesc la 4 iunie 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, care a însemnat recunoașterea internațională a „frontaliilor” postbelice ale României, în urma mișcărilor de emancipare națională și, drept consecință, a aplicării principiului autodeterminării naționale, considerat pilon al doctrinei păcii de la sfârșitul Primului Război Mondial.

La Palatul Trianon de la Versailles, marile Puteri Aliate, învingătoare în Primul Război Mondial, au oficializat și consfințit apartenența Transilvaniei la România de după Marea Unire înfăptuită de români la 1 Decembrie 1918 – din păcate, unire nerecunoscută de Ungaria. Evenimentul parafării tratatului avea loc în urma încercării statului vecin de a recuceri Ardealul, atac care a determinat armatele române să riposteze, ofensiva către Budapesta ducând la înlăturarea regimului lui Béla Kun.

În prima lună a anului 1920, SUA, Italia, Marea Britanie și Franța stabilesc granițele noului stat ungar.

Tratatul a fost semnat de 36 de plenipotențiari, în numele a 23 de state. E bine să se știe: dintre acestea, 11 erau state

europene din tabăra Antantei, iar 12, din afara Europei. Din Europa semnatarele au fost, pe de o parte, Ungaria, iar, pe de altă parte, fostele state beligerante: Franța, Marea Britanie, Italia, Portugalia, Belgia, Muntenegru, Grecia, România și cele trei state noi – Polonia, Cehoslovacia și Regatul Sârbo-Croato-Sloven, cum s-a numit inițial Iugoslavia.

Dintre țările extraeuropene, au semnat tratatul: SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, India, SUA, Japonia, China, Cuba, Nicaragua, Panama și Thailanda, numită în text Siam.