Florin Iordache

**:**

Bună seara, domnule președinte!

După ora la care suntem, ar trebui să avem cu toții sentimentul că am petrecut o zi plină la muncă, nu-i așa? – că sunt 12 ore aproape, 11 ore –, făcând ceva major pentru România. Am legiferat, nu-i așa?, starea de urgență pentru perioada următoare.

Cred că ar trebui să simțim, așa, că am făcut un pic de istorie. Așa ar trebui!

Dacă ne uităm însă cum am petrecut noi aceste ore, sentimentul real, dacă suntem sinceri cu noi înșine, este că am făcut mai degrabă ceva foarte minor pentru România. Am petrecut o mulțime de ore discutând despre un amendament ridicol*, pe care chiar Președintele României, acum două zile, îl considera neconstituțional și îl folosea ca temei în trimiterea unei contestații la Curtea Constituțională, depus de un coleg care pare că nu înțelege ideea de „Constituție” și, ascultându-i astăzi intervenția, pare că nu înțelege, în general, mare lucru din ceea ce se întâmplă*, din ceea ce s-a întâmplat astăzi în Parlament.

Am votat pentru și