Frunda György

## **Domnul Frunda György:**

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Vreau s„-mi cer, Ón primul r‚nd, scuze de la doamnele ∫i domnii senatori ∫i de la reprezentan˛ii ministerelor care a∫teapt„, c„ fac o parantez„ de c‚teva minute.

Acum c‚teva s„pt„m‚ni, senatorul Funar m-a atacat pentru originea mea etnic„. A Ónc„lcat prin asta nu numai conven˛iile europene semnate de Rom‚nia, a Ónc„lcat Constitu˛ia Rom‚niei ∫i m-a jignit personal. Atunci nu i-am r„spuns, pentru c„ exist„ ni∫te standarde sub care un om civilizat nu coboar„. Ast„zi, a reiterat c„ sunt Gheorghe ∫i nu György ∫i m-a Óntrebat cine m-a maghiarizat. Nu cred c„ este moral ca un cet„˛ean al Rom‚niei, cu at‚t mai pu˛in un om politic, s„-∫i construiasc„ bazele politice pe tragediile sau pe problemele lor familiale, dar atunci c‚nd este atacat trebuie s„ r„spund„.

Eu m-am n„scut Ón 1951, aproximativ Ón acela∫i an cu domnul Funar. Trebuie s„ ∫tie c„ Ón 1951 exista un decret al R.P.R. care traducea toate prenumele date copiilor Ón ˛ara asta, obligatoriu, Ón limba rom‚n„. Toate prenumele care puteau fi traduse. Eu mi-am primit prenumele de la bunicul meu, Dumnezeu s„-l ierte!, Farkas György. Ca ∫i el, sunt Gyuri. To˛i prietenii mei, to˛i colegii de clas„, inclusiv nevasta d‚nsului, Ómi spuneau Gyuri. ™i a∫a Ómi spun ∫i ast„zi. Acela∫i am fost, acela∫i sunt. Nu vreau ∫i nu doresc nim„nui s„ aib„ tragedia pe care am avut-o eu c‚nd, Ón 1956, noiembrie, tat„l meu a fost arestat pentru opiniile lui politice, c‚nd Ón casa noastr„ a venit Securitatea, au adus de˛inu˛i care ne-au s„pat toat„ curtea, c‚nd eu, la mai pu˛in de ∫ase ani, am fost pus Óntr-un col˛ al camerei, iar mama mea Ón cel„lalt col˛ ∫i timp de mai multe ore nu ni s-a permis s„ ne apropiem unul de cel„lalt. L‚ng„ mine st„tea un securist care ˛inea Ón les„ un c‚ine lup. Tat„l meu a fost condamnat la moarte. Primii cinci inculpa˛i din dosarul politic respectiv au fost condamna˛i la moarte. Primul dintre ei a fost executat. Datorit„ presiunilor interna˛ionale din 1957, toate condamn„rile la moarte au fost transformate Ón condamn„ri de perpetuitate, Ón condamn„ri pe via˛„. Tat„l meu a ie∫it Ón 1964, ultimul lot de de˛inu˛i politici. Niciodat„ p‚n„ ast„zi nu mi-am spus aceast„ parte a vie˛ii mele nici Ón Parlament, nici Ón Ónt‚lniri publice, nic„ieri, pentru c„ g„sesc imoral ca cineva s„-∫i construiasc„ cariera politic„ pe abera˛ii na˛ionaliste sau tragedii familiale. Dar atunci c‚nd sunt atacat a doua oar„, am sim˛it, e obliga˛ia mea s„ explic de ce, datorit„ unui regim comunist, prenumele meu a fost scris rom‚ne∫te, de ce Ón clasele III—IV aveam nota sc„zut„ la purtare, pentru c„ tat„l meu a fost condamnat politic, de ce atunci c‚nd am fost elev eram dat exemplu

negativ, pentru c„ ˛ineam Cr„ciunul sau eram copil al unei familii dizidente, ∫i, probabil, Ón sala asta sunt ∫i al˛i colegi care au trecut prin tragedii similare sau asem„n„toare.

E adev„rat c„ o parte dintre studiile mele le-am f„cut Ón limba rom‚n„. Am studiat ∫i Ón englez„, ∫i Ón francez„, ∫i am explicat antevorbitorului meu c„ sunt dispus s„ vorbesc cu el — care ∫tie, nu la fel de bine, dar vorbe∫te ungure∫te din amintirile studen˛ilor pe care i-a avut Ón anii ’70—’80 ∫i care au fost obliga˛i s„ tr„iasc„ azi Ón emigra˛ie Ón Fran˛a — ∫i s„-i spun c„ sunt m‚ndru de faptul c„ vorbesc 4—5 limbi ∫i Óncerc s„ cunosc cultura poporului rom‚n la fel de bine ca ∫i cultura poporului meu, a poporului maghiar.