Gabriel Mutu

## **Domnul Gabriel Mutu:**

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi „PNL, un partid la dreapta dreptei”.

Pentru orice partid politic, doctrina ar trebui să reprezinte coloana vertebrală care ghidează și coordonează un astfel de organism. Din păcate, la noi nu prea se întâmplă așa. Cel mai elocvent exemplu în acest sens mi se pare a fi, la ora actuală pe scena politică dâmbovițeană, Partidul Național Liberal.

PNL este unul dintre cele mai vechi partide politice din Europa, reclamându-se de la o tradiție istorică liberală, care începe undeva în timpul Revoluției de la 1848 și se cristalizează în 1875, prin Coaliția de la Mazar Pașa.

Nu cu puțin timp în urmă, mai precis în data de 25 mai 2010, s-au împlinit 135 de ani de la înființarea acestui partid politic.

Fără să aibă prea mult de-a face cu actuala conducere a PNL, liberalii de la cumpăna secolelor XIX–XX au fost cei care au adus o contribuție substanțială la modernizarea statului român, prin constituirea unor instituții publice coerente, prin nașterea Constituției de la 1866, considerată una dintre cele mai elocvente și democratice de la acel moment, sau prin reformele atât de necesare dezvoltării României.

Astăzi, avem un Partid Național Liberal care doar la nivel declarativ este un partid de centru-dreapta, pentru că hârtia de turnesol care verifică în ce măsură o astfel de formațiune politică își asumă în mod real doctrina politică este momentul guvernării. Altfel spus, transpunerea principiilor doctrinare în linii directoare pentru politicile guvernamentale ne oferă cel mai bun indicator în acest sens.

Ne aducem aminte cum s-a comportat Partidul Național Liberal atunci când s-a aflat la guvernare, exact cum ar fi

făcut orice partid politic de stânga. Principalele politici dezvoltate de PNL s-au concretizat în augmentarea aparatului birocratic, în creșterea nesustenabilă pe termen mediu a pensiilor – prin emiterea mai multor ordonanțe de urgență ale Guvernului prin care diferitelor categorii de bugetari le-au fost crescute salariile –, prin îngreunarea sistemului instituțional prin crearea unor agenții guvernamentale ale căror atribuții, în foarte multe cazuri, coincideau, prin oferirea de ajutoare sociale.

Mai pe scurt, PNL, aflat la guvernare, a încurajat un model de stat asistențial. A fost cel mai liberal mod de a gândi politica, prin a-i face pe oameni dependenți de stat și, prin urmare, prin a-i face pe oameni să înțeleagă că acest tip de bine este indisolubil legat de Partidul Național Liberal. Nu puțini au fost cei care au asociat acest model de societate cu PNL, întrucât acest partid a obținut cel mai bun scor în istoria sa electorală de după 1990.

Acum, PNL nu mai este la putere. A refuzat să își asume această responsabilitate atât după alegerile parlamentare, cât și după cele prezidențiale. A refuzat o coaliție guvernamentală logică și coerentă – testată în ciclul electoral anterior – doar pentru satisfacerea unor orgolii personale.