Gavril Mîrza

## **Domnul Gavril Mîrza:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Mișcarea Populară – «o Mărie» PDL-istă cu altă pălărie”.

Doamnelor și domnilor colegi,

Obișnuim, atunci când cineva încearcă să ne ofere drept inedite lucruri cunoscute, să spunem: „aceeași Mărie cu altă pălărie”. Această zicală este o măsură a încercării de mistificare, dar și o certă ilustrare a neputinței de a crea ceva nou și viabil.

Se întâmplă așa ceva sub ochii noștri chiar în aceste zile. Asistăm, fără a ne mira, la tentativele unui stilist de performanță notorie de a găsi pentru fanata „Mărie” PDL-istă o nouă pălărie, care să-i ascundă ridurile și rânjetul cu care ne-a tot urat să trăim bine.

A încercat întâi o schimbare a cromaticii de la portocaliu la verde, la fel ca ciobanul care pusese ochelari albaștri caprelor condamnate să pască iarbă uscată, doar-doar li s-o părea verde și proaspătă. Nu a mers! Sub volănașele verzulii, băbătia portocalie se vedea tot umflată și puhavă, prea hăpăise din buzunarul pensionarilor, al bugetarilor, al mamelor, al persoanelor cu nevoi speciale și al atâtor altora.

I-ar fi plăcut decoratorului de „Mării” o pălărie mare, trasă bine peste obrazul hâd al manechinului ce trebuia trezit la viață, cu volănașe de ONG-uri, sindicate și persoane fizice, bine apretate cu promisiuni preelectorale numai bune de aruncat în lada de vechituri la vremea postelectorală.

A încercat chiar să creeze o imagine nouă a deja perimatei sale creații, înlocuindu-i veștmintele de fițe cu o imitație de sorginte folclorică. A botezat-o „Mărie populară”, cer iertare, doamnelor și domnilor, a botezat-o „Mișcare Populară”.

Adevărat populară, dichisită, cum vă spuneam, în efectele pastoral-mioritice ale turmelor de oițe mânate de un păstor machedonean, de unul ungurean și de un al treilea popular..., popular, dar care parcă oștean s-ar vrea „după vorbă, după port”. Adevărul este că se făcuse vorbire și de un al patrulea păstor de turme, unul cu oițele înregimentate într-o turmă botezată cu un nume care îl înrudește cu făcătorul de „Mării schimbătoare de pălării”. Numai că acesta s-a arătat neinteresat în a-și mâna oile să le mulgă altul și le ține bine închise în țarc, în așteptarea vremurilor când le va transforma în lup și le va năpusti asupra urnelor de vot.

Amărăciunea cu care am încercat să fac haz de necaz în expunerea mea mă copleșește, doamnelor și domnilor.

Este „populară” o mișcare ce se vrea mandatară a intereselor unui popor pe care l-a jefuit, căruia i-a lăsat mamele fără alocații pentru copii, pensionarii cu pensiile ciuntite, bugetarii fără lefuri, necăjiții fără subvenții, bolnavii fără medicamente și spitale, căruia i-a arătat drumul pribegiei, lăsându-l fără medici și profesori, căruia i-a demonstrat că nu de oameni școliți are nevoie, ci de brațe de muncă lipsite de creier și grai?