George Crin Laurențiu Antonescu

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Domnule ministru,

Domnule avocat al poporului,

Este o dezbatere dintre cele mai interesante și în care nu intenționam să intervin, gândind-o rezervată juriștilor, dar în care îmi permit să intervin, pentru că îmi apar acum, în mod special, clare câteva lucruri, pe care doresc să le afirm.

Am ascultat aici pledoarii – excelente toate –, articulate pe principii, pe considerente de oportunitate, pe intenții, pe voință politică.

Vreau să spun, doamnelor și domnilor – este o convingere strict personală, îmi îngădui să v-o comunic aici –, că ne afundăm într-un cerc vicios și prelungim o formă cu totul și cu totul spectaculoasă de ipocrizie, fără niciun fel de rezultat pozitiv, indiferent care dintre proiecte s-ar vota astăzi.

Știți foarte bine că, din vremea comunismului, noi, românii, ca și alți vecini supuși aceleiași experiențe istorice, am dezvoltat un talent al butaforiei și în politică. Și știți bine că înființarea acestei instituții – ANI – vine din lipsa reală de voință politică a tuturor celor care au guvernat România de a combate cu adevărat corupția, și nu din voința politică de a o combate. Știți foarte bine care este responsabilitatea aici... Este una istorică și este comună.

Conceperea – ca să nu zic procrearea – ANI aparține PSD, unui guvern social-democrat care s-a angajat, pentru a convinge instanțele europene că noi avem voința politică să combatem corupția, să înființeze ceva ce – cum domnul senator Frunda a arătat, și cum nu se poate contesta – nu mai există nicăieri, nici măcar în Bulgaria vecină și colegă de boală.

Mai departe, un guvern liberal – Guvernul Tăriceanu – a pus-o în practică, a înființat-o.

Astăzi, Președintele României – și, desigur, în consecință, PDL –, dorește să apere ANI împotriva Curții Constituționale și împotriva „celor răi”, care vor s-o desființeze, s-o deposedeze, în fapt, de atribuții.

Știm foarte bine că toată această discuție nu ar fi trebuit să aibă loc și această instituție nu ar fi trebuit să fie înființată într-o țară în care Parchetul, Fiscul, instanțele și-ar fi făcut datoria, într-o țară în care cei care, succesiv și uneori împreună, au condus-o ar fi avut suficientă voință politică pentru asta.

Problema, acum, este că pledoariei cruciale a domnului senator Frunda i se opun pledoarii la fel de bune din punct de vedere politic ale domnului ministru Blaga, ale domnului senator Urban și spun încă o dată – frumos. Dar ceea ce se întâmplă și ceea ce pe mine și pe colegii mei ne determină să votăm într-un anumit fel este că, în pledoaria sa, domnul senator Frunda a invocat câteva principii fundamentale – și juridice, și ale statului de drept, și democratice. La aceste principii, pe care Domnia Sa și-a fundamentat opțiunea în acest moment, nu am văzut răspuns. Mi s-a spus, de fapt: „Da, este adevărat ce spune domnul Frunda, dar este adevărat pentru cei care au democrație consolidată. Pentru bolnavii grav, nu de răceală – România sau Bulgaria –, statul de drept să-l lăsăm deoparte, principiile să le lăsăm deoparte.” De ce? Pentru că vrem să fim cu adevărat democrați și necorupți.