George Crin Laurențiu Antonescu

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Excelențele Voastre, Distinși invitați, Dragi colegi,

Astăzi este un moment jubiliar. Celebrăm o durată scurtă, doar cinci ani, dar cred, celebrăm intrarea și așezarea într-o pagină importantă și de lungă durată a istorie noastre. Odată cu intrarea în Alianța Nord-Atlantică și ulterior cu intrarea în Uniunea Europeană, România — cred că suntem la unison în a spune asta — și-a găsit un rost, și-a găsit una din puținele certitudini, și-a găsit una din puținele surse de speranță. Într-un asemenea moment, celebrând o asemenea pagină a istoriei, se cade să ne bucurăm și se cade să vorbim limba recunoștinței. Înainte de toate, cred că este bine să închinăm un gând de recunoștință față de compatrioții noștri, față de români, care, spre deosebire de alte țări cu veche apartenență la Alianța Nord-Atlantică, au mers întotdeauna într-o majoritate copleșitoare în această idee, în această direcție și ne-au făcut pe noi toți să ne simțim în acest demers cu adevărat reprezentanții lor.

În al doilea rând, să avem un gând de recunoștință față de instituția fundamentală, în statul nostru și în istoria noastră, a Armatei Române, față de cei care încă o dată au fost în prima linie a interesului național, să fim alături de familiile care și-au pierdut membri în diferite teatre de operațiuni în urma obligațiilor pe care noi le-am avut, le avem și le vom avea și de care ne vom achita în cadrul Alianței NordAtlantice.

În fine, cred că trebuie să ne felicităm și să ne gândim cu bucurie și recunoștință că este, poate, unul și singurul mare obiectiv de politică națională în care clasa politică românească a reușit să găsească un consens și în care clasa politică românească a reușit să exprime pe deplin, fără rest, aspirația națională. În acest sens i-am salutat la început și pe foștii președinți ai României și pe foștii prim-miniștri ai României la fel cum îi salut pe miniștrii de externe, pe miniștrii apărării, diplomații români, conducătorii armatei române, toți cei care au lucrat consecvent, coerent și în continuitate la acest proiect. Am privilegiul și onoarea de a reprezenta un partid, Partidul Național Liberal, care a făcut în multe rânduri istorie pentru România și care, între altele, de la bun început, din 1990, a susținut energic și consecvent necesitatea ca România să devină membru al Alianței NordAtlantice. În această calitate însă spun încă o dată că trebuie să ne bucurăm împreună, că trebuie să înțelegem succesul atât cât l-am obținut, ca pe ceva ce nu se numără în voturi, ci, poate, rămâne scris în paginile de istorie care nu se citesc la alegeri, ci se citesc peste timp. Sunt partide politice și personalități politice care au avut pierderi electorale și salut înălțimea politică cu care și-au asumat acest lucru, sunt partide politice și personalități politice care s-au apropiat mai târziu de această idee, dar care, odată convinși de ea, au lucrat împreună cu ceilalți. Tuturor partidelor parlamentare de azi și de ieri care au susținut acest obiectiv de politică externă al României doresc, în calitate de reprezentant al celui mai vechi și mai prestigios partid politic românesc, să le mulțumesc. Cred că, din această celebrare, trebuie să gândim pentru viitor un lucru, că sunt destule sincope și multe direcții în care avem de făcut mai mult. Nu este un moment festiv momentul potrivit pentru a discuta nici de finanțarea armatei, a pregătirii, a înzestrării, nici de faptul că vocea noastră ca membru al NATO trebuie să fie una mai energică, mai puternică, nici de faptul că o mult mai mare parte din energiile noastre ca oameni politici, ca partide politice trebuie să fie dedicate acestui demers cu adevărat național. Este momentul doar să salutăm această lucrare împreună și să arătăm că, într-adevăr, ceea ce deosebește partidele și oamenii politici care rămân în istorie de cei care trec este capacitatea de a uni națiunea în jurul unor mari obiective care nu pot, niciodată, purta numele unui singur partid sau al unui singur om.