Ședință comună a Camerelor

## **Domnul Traian Băsescu** — _Președintele României_ **:**

Domnule președinte al Senatului României, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Stimați membri ai Parlamentului României, Doamnelor și domnilor,

Sunt onorat să mă adresez Domniilor Voastre în acest moment în care sărbătorim 60 de ani de existență a NATO, precum și cinci ani de la momentul în care România a devenit membru _de jure_ al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.

Ziua de astăzi este o bună ocazie pentru a ne reaminti însemnătatea aderării României la NATO, dar și rolul pe care ni l-am asumat și pe care înțelegem să îl ducem la îndeplinire cu responsabilitate. Astăzi, Alianța Nord-Atlantică reprezintă principalul garant al securității României. Apartenența la NATO înseamnă pentru România mai mult decât asigurarea unei umbrele de securitate, având, în același timp, și o puternică componentă simbolistică.

Aderarea la Alianța Nord-Atlantică a marcat o etapă importantă a reintegrării progresive a țării noastre, după 1989, în familia democrațiilor euroatlantice, a însemnat un proces care a avut ca finalitate integrarea în Uniunea Europeană. Obiectivul aderării la NATO a dat coerență și direcție administrației centrale și clasei politice românești. Într-o vreme când confuzia politică era încă mare și ne confruntam cu o severă criză economică, deschiderea ușii NATO a contribuit la depășirea unui moment dificil pentru România.

Odată cu semnarea Parteneriatului pentru Pace, în 1994 a început drumul aderării, care a fost accelerat după 1997 datorită realizării primei alternanțe democratice la putere din România. După alegerile din 2000, România și-a continuat parcursul integrării, astfel încât putem spune că meritele aderării României la NATO pot fi împărțite egal de partidele politice care au guvernat România.

De altfel, România a câștigat un plus de respect pentru că partidele politice nu au politizat raportarea țării noastre față de această organizație. Fie că a fost vorba de susținerea solidară a obiectivului integrării în NATO, fie că este acum vorba de respectarea angajamentelor luate odată cu integrarea efectivă în structurile Alianței, toate formațiunile politice parlamentare au privit prezența României printre statele NATO ca fiind un obiectiv care ține de interesul național. Putem găsi explicația acestei atitudini solidare în atașamentul României față de o organizație care încurajează progresul democrației în lume, după ce am fost în secolul trecut victima celor două regimuri totalitare: nazismul și comunismul.

Dacă anul acesta se împlinesc 60 de ani de la înființarea NATO, trebuie să ne reamintim că tot în acest an se împlinesc 70 de ani de la semnarea pactului dintre cele două totalitarisme, Tratatul Ribbentrop-Molotov, pe care istoria l-a condamnat de mult, dar ale cărui consecințe nu au fost toate depășite. Experiența noastră istorică ne învață așadar unde să identificăm interesul național în materie de securitate, în materie de aliați și în ceea ce privește amenințările potențiale.

Doamnelor și domnilor,

Acum mai bine de un deceniu a fost inițiat procesul de extindere a NATO, pornind de la o concepție politică vizionară, și anume că securitatea statelor aliate se susține cel mai ușor în momentul în care statelor din vecinătate le sunt sprijinite aspirațiile pentru valorile fundamentale ale comunității euroatlantice. Succesul tranziției țărilor central și est-europene se datorează, în mare măsură, îndeplinirii

criteriilor de aderare la NATO. Aproape că devine imposibil să concepem cum ar arăta în prezent centrul și estul Europei fără extinderea Alianței.

O dimensiune importantă care definește profilul României ca aliat este cea de țară aflată la frontiera comunității euroatlantice. Este o postură din care dorim să construim punți de cooperare către statele din proximitatea noastră, conștienți fiind că securitatea Europei este strâns legată de consolidarea democrației și a stabilității în regiunile adiacente NATO și Uniunii Europene. România se numără printre acele țări în care sprijinul populației față de NATO s-a situat întotdeauna la cote înalte. Efortul poporului român de a proba că România este un participant activ la politica NATO este apreciat la nivelul Alianței.

Aș dori să mulțumesc cu această ocazie tuturor cetățenilor români care au acceptat sacrificiile necesare contribuind în mod decisiv la aderarea României la NATO. Devenind membri NATO, ne-am angajat să fim mai mult decât consumatori de securitate, ne-am angajat să devenim un furnizor net de securitate. Cu cei 148 de militari care sprijină misiunea NATO din Kosovo și cu cei 899 de participanți la misiunea din Afganistan, putem afirma că România contribuie substanțial la efortul comun al Alianței. Participarea în aceste teatre de operațiuni a implicat costuri semnificative pentru România, atât financiare, cât și, mult mai important, costuri umane.

Aș vrea să profit de acest prilej pentru a onora încă o dată militarii români care participă la îndeplinirea obligațiilor asumate de România și să cinstesc memoria celor care și-au dat viața sau au fost răniți în teatrele de operații în cadrul misiunilor desfășurate sub egida NATO, Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Europene și al misiunilor de tip coaliție, cum avem în Irak.

Doamnelor și domnilor,

În această perioadă, țara noastră a avut șansa să joace un rol important în adaptarea Alianței la noile realități. Am acționat în permanență pentru promovarea de către România a profilului unui aliat european, susținător al unei Alianțe solide, capabile să contracareze provocări globale, cu rol fundamental în asigurarea securității euroatlantice, bazate pe o relație transatlantică puternică și un parteneriat consolidat cu Uniunea Europeană.

Anul trecut România a avut onoarea de a organiza cel mai mare eveniment din istoria Alianței, la doar patru ani după ce a devenit membru NATO. Aceasta este o dovadă incontestabilă a contribuției pe care țara noastră o are la succesul organizației, cât și a aprecierii de care se bucură în rândul aliaților. Acest Summit NATO a fixat Bucureștiul pe harta lumii transatlantice și în conștiința opiniei publice internaționale, prin vizibilitatea proiectată asupra României.

Summitul NATO de la București a marcat un moment deosebit de important în ceea ce privește trasarea unei viziuni strategice asupra modului în care Alianța va continua să își îndeplinească scopul pentru care a fost creată acum 60 de ani, și anume asigurarea securității statelor care o compun. Materializarea acestei viziuni implică transformarea Alianței, incluzând aici atât extinderea spațiului democrației și stabilității, prin acceptarea de noi membri, cât și îmbunătățirea capacităților operaționale, pentru a face față cu succes misiunilor militare.

Summitul care se va desfășura la sfârșitul acestei săptămâni, găzduit de Franța și Germania, va ilustra, inclusiv prin simbolismul locației, vocația NATO de reunificare a Europei. România va continua și de data aceasta să acționeze pentru promovarea energică a unei politici active în cadrul Alianței pentru realizarea păcii și îndeplinirea obiectivelor NATO. În același timp, România va duce o politică de susținere a interesului național în interiorul Alianței. Nu este doar în interesul României să existe o zonă de pace și de liniște la frontiera de sud-vest, dar este și în interesul NATO și al Uniunii Europene ca zona Balcanilor de Vest să fie o zonă care se îndreaptă spre democrație.

Totodată, faptul că NATO se va reuni anul acesta în orașul-gazdă a Consiliului Europei este relevant pentru filozofia Alianței, în care securitatea se fundamentează pe valorile democratice. Din această perspectivă, este important ca apropiatul Summit de la Strasbourg-Kehl să consolideze rolul Alianței în sprijinirea proceselor de transformare democratică și integrare în spațiul euroatlantic. NATO nu reprezintă doar o alianță militară, ci și cadrul care susține comunitatea transatlantică de valori. Resursele și viziunea aliaților de pe cele două țărmuri ale Atlanticului de Nord oferă șansa ca NATO să reprezinte, pe scena regională și pe cea globală, o forță indispensabilă pentru crearea unei lumi mai bune, stabile și sigure.

Doamnelor și domnilor,

Aniversăm zilele acestea șaizeci de ani de la înființarea unei alianțe fundamentate pe principiul solidarității și pe un set de valori comune.

Prin prestația sa în cadrul NATO, România s-a afirmat ca un aliat european cu vocație transatlantică. Este un profil pe care dorim să-l consolidăm, prin contribuția activă, inclusiv din cadrul Uniunii Europene, la întărirea relației transatlantice și a cooperării dintre NATO și Uniunea Europeană. România are obligația să manifeste fermitate pentru menținerea obiectivului general reflectat de Declarația de la București, axat pe indivizibilitatea securității Alianței, solidaritatea colectivă și asigurarea unei „arhitecturi cuprinzătoare” pentru un posibil sistem NATO antirachetă, interconectat cu cel american, care să acopere și să protejeze „întregul teritoriu Aliat”.

În domeniul securității energetice, sprijinim de asemenea o abordare orientată spre rezultate, care să dea un nou impuls dialogului și inițiativelor pe această linie, conform deciziilor Summitului de la București. Susținem promovarea subiectului atât în planul dialogului politico-strategic, cât și în sensul dezvoltării opțiunilor concrete de asigurare a securității infrastructurii energetice critice și pentru extinderea rolului NATO spre asigurarea securității resurselor energetice.

România își va continua politica de a fi un membru activ al NATO și vă asigur că țara noastră își va respecta toate angajamentele asumate, atât în interiorul Alianței, cât și în relațiile bilaterale, că vom continua să contribuim la întărirea securității statelor membre NATO și a statelor Uniunii Europene.

Nu aș dori să închei înainte de a îmi exprima încă o dată recunoștința față de toți acei soldați români care, prin profesionalismul și competența cu care își îndeplinesc misiunile, fac cinste României. Este important ca noi, reprezentanții statului român, să le dăm siguranța că le putem oferi resursele necesare pentru a-și îndeplini cu succes misiunile. Secolul XXI stă sub semnul persistenței unora dintre amenințările tradiționale dublate de noi amenințări la adresa securității aliate. Rachetele balistice, atacurile informaționale sau întreruperea fluxului resurselor energetice sunt preocupări ale agendei actuale a Alianței. Ne este clar că toate aceste probleme nu pot fi rezolvate de niciun stat de unul singur. Iată de ce NATO devine o structură de cooperare pentru securitate colectivă, mai necesară ca niciodată.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumim domnului președinte Traian Băsescu.

Dați-mi voie ca în numele Senatului, în calitatea de președinte al Senatului, să adresez plenului reunit o alocuțiune.

Domnule președinte al României, Domnule prim-ministru,

Domnilor foști președinți ai României,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați membri ai Corpului Diplomatic din zona euroatlantică, prezentă și extinsă, acreditați la București, Înalt Preasfințiile Voastre,

Domnilor generali,

Aniversăm anul acesta 60 de ani de la nașterea Alianței Nord-Atlantice și 20 de ani de la căderea comunismului. Cele două evenimente sunt legate.

La momentul în care partenerii vestici puneau bazele celei mai puternice alianțe de securitate colectivă din toate timpurile, România se afla de partea cealaltă a Cortinei de Fier și avea să urmeze o cale a izolării internaționale. Acum cinci ani, când aliații reuniți la Praga anunțau primirea țării noastre în NATO, România se întorcea, în sfârșit, în sânul familiei occidentale căreia nu încetase să simtă, să creadă, să spere că îi aparține.

De aceea NATO înseamnă mai mult pentru România decât garanții de securitate, stabilitate și modernizare a forțelor armate. Mai mult decât orice altă țară, România, prin aderarea sa la NATO, a marcat o reparație istorică, îndelung așteptată, care a mobilizat energiile și adeziunea unei întregi națiuni. Drumul parcurs până la dobândirea statutului de membru a dus la consolidarea statului de drept, la avansarea democrației, la reforme interne importante și a pregătit pasul următor, natural și inevitabil, al aderării țării noastre la Uniunea Europeană. Acest proces a închis drumul de secole al revenirii României la matca democrațiilor occidentale și de recâștigare a identității și sensului demnității naționale.

Drumul nu a fost unul ușor. Îndeplinirea acestor criterii de aderare a necesitat eforturi semnificative, atât din partea clasei politice, cât și a populației României. Acest obiectiv a avut și momente de deziluzii, care au trebuit, într-adevăr, să fie depășite atunci când, la summitul de la Washington, România a fost refuzată într-o primă etapă și am perseverat, pentru că am crezut și credem în forța libertății, în forța democrației și în forța destinului nostru euroatlantic.

Dați-mi voie ca în numele nostru, al parlamentarilor României, să adresăm mulțumirile noastre șefilor de stat și de guverne, celor care ieri și astăzi și, fără îndoială, și mâine asigură o adevărată ștafetă a interesului național, și vreau, în numele nostru, să-i aplaudăm pe cei care au pus bazele acestui moment important, foștii lideri ai României, actualii lideri ai României și, fără îndoială, viitorii lideri ai României.

Din toate aceste motive, România înțelege apartenența noastră la NATO ca pe o chestiune de identitate națională, drept parte integrantă a felului în care suntem percepuți și dorim să fim percepuți de către restul planetei. Nu ne-am mulțumit doar cu statutul de membru și nu considerăm simpla aderare la NATO ca un premiu pentru bună purtare sau o garanție absolută cu privire la evoluțiile și destinul țării noastre.

Da, am participat la acțiuni NATO sau sub egida ONU, sau sub alte steaguri ale OSCE-ului, sau în relații bilaterale. Doresc să aduc și eu un omagiu militarilor noștri, fără de care acest moment nu ar fi fost posibil. Nu numai militarii noștri, dar și familiile lor au avut, de multe ori, de suferit și, într-adevăr, chiar în condiții de criză va trebui să găsim resursele materiale, financiare și de respect față de bărbații și femeile în uniformă care apără drapelul românesc, drapelul Alianței, drapelul Europei acolo unde cu cinste își fac datoria.

În memoria celor care au murit la datorie, apărând interesul național românesc, prestigiul și influența României în lume, vă propun să avem un moment de reculegere.

##

## Vă mulțumesc.

Într-adevăr, Summitul NATO de la București a reprezentat un moment de recunoaștere a faptului că țara noastră reprezintă un aliat important, a reprezentat un moment important în definirea unei adevărate agende ambițioase a comunității euroatlantice și, în premieră, s-a vorbit despre eventualitatea unei structuri de securitate colectivă la nivel global.

Faptul că la București au fost prezenți nu doar liderii Alianței sau liderii celor care aspiră să devină membrii Alianței, dar și lideri din toate colțurile planetei, interesați într-un răspuns comun, puternic, credibil și care să descurajeze forțele răului care încă există și se adună în acest moment la nivel mondial, reprezintă pentru noi un punct obligatoriu, pe care trebuie să-l apărăm în continuare.

În câteva zile, liderii României vor fi prezenți la summitul franco-german aniversar și, așa cum s-a decis și la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, mandatul cu care pleacă delegația noastră este unul care poate părea simplu în enunț, dar complicat în conținut — niciun pas înapoi de la deciziile Summitului de la București, porțile Alianței și ușile Alianței rămân deschise pentru orice democrație care se califică și care răspunde criteriilor de aderare la NATO.

Există, în acest moment, o dificultate strategică semnificativă, o criză financiară și economică care suge energia liderilor comunității euroatlantice de la temele de ieri la temele de azi și de mâine. Mandatul pe care și Parlamentul României îl încredințează conducerii României la acest summit este de a apăra ceea ce s-a obținut la București și de a încerca, în limita posibilului, să mergem mai departe. Niciun pas înapoi de la deciziile pe care la București liderii Alianței le-au adoptat și acesta vă propun să fie mandatul cu care conducerea țării să ne reprezinte la acest important summit aniversar.

Spun acest lucru pentru că suntem într-o zonă în care trebuie să recunoaștem că și în NATO, și în Uniunea Europeană influența României are încă de suferit.

În ultima perioadă, din motive care țin și de politică internă, și de vrajbă prelungită, și de ani electorali succesivi, influența noastră relativă în Europa și chiar și în Alianță nu mai este acolo unde am sperat că am fi putut să o menținem și să o dezvoltăm. Vă dau un exemplu cu privire la un stat din Europa Centrală, cu care în mod natural ne comparăm, Polonia. Polonia are, astăzi, în cursa pentru secretarul general al NATO un candidat, România nu are. Polonia, o țară cu care ne comparăm în Europa Centrală, are un candidat cu șanse la președinția Parlamentului European. România încă nu are. De aceea fac un apel, în acest moment aniversar, să strângem rândurile cu toții, toate formațiunile politice, toate familiile politice, toți liderii cu experiență, actuali, foști și cei care sunt în așteptare, pentru a putea, într-adevăr, să clădim o influență românească autentică, pentru că nimic nu este pe veci dat și nicio garanție de securitate nu este absolută. România are nevoie de un lung ciclu de pace și stabilitate și Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană sunt garanții

care trebuie să fie întărite prin influența noastră în aceste structuri esențiale pentru destinul României, pentru pacea și stabilitatea în Europa și în lume.

Da, vom fi chemați în continuare să avem un aport pe măsura taliei și influenței țării noastre în operațiuni militare. Vom fi chemați să venim probabil cu trupe suplimentare în Afganistan, dar cred că, în acest an, va trebui să spunem că prezența noastră în Irak și-a consumat utilitatea politică și strategică din momentul în care am decis. Statele Unite au decis să se replieze din Irak. Cred că 2009 trebuie să reprezinte și pentru România momentul încetării misiunii noastre în Irak și al dirijării resurselor noastre militare către teatre de operațiuni care să fie cu adevărat semnificative și utile interesului național și comunității euroatlantice din care facem parte.

De aceea, în acest moment aniversar, sunt absolut convins că micile sau mai marile certuri sau vrajbe interne vor putea să fie depășite într-un moment dificil pentru țară, într-un moment de redefinire a Alianței și într-un moment în care și Europa își caută drumul într-o competiție globală care devine tot mai acerbă.

Dacă până acum câteva luni consideram cu toții că secolul XXI va fi un secol al comunității euroatlantice bazate pe valorile democrației occidentale, ale culturii și istoriei zonei noastre, criza financiară a readus în discuție o competiție la nivel global, în care unii încep să spună că declinul spațiului euroatlantic va fi mai accelerat decât credeam și că zona asiatică va fi cea care va deveni forța economică strategică și poate chiar și militară a secolului XXI. Facem parte din Europa, facem parte din comunitatea euroatlantică și acest pariu ca zona noastră să rămână zona de influență mondială și în secolul XXI reprezintă și pentru România o garanție a unei dezvoltări economice, sociale și de climat de securitate, pe care le datorăm generațiilor de români, într-o națiune care a fost prea des sfâșiată de lupta între imperii.

La granița între est și vest avem nevoie de un lung ciclu de pace și stabilitate.

- La mulți ani, NATO!

- La mulți ani României în NATO!

Să sperăm cu toții că vom avea o țară influentă, respectată și demnă în acest concert de națiuni democratice occidentale.

Vă mulțumesc și adresez încă o dată salutul meu celor care au contribuit direct sau indirect la acest moment aniversar al României, al tuturor partidelor și al tuturor românilor.

Vă mulțumesc foarte mult.

În continuare, o invit pe doamna Roberta Anastase, președintele Camerei Deputaților, să adreseze cuvântul său acestei adunări.

Doamna președinte, vă rog!

## **Doamna Roberta Alma Anastase:**

- Domnule președinte al României, Distinși invitați,

Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor miniștri, Dragi colegi parlamentari,

Marcăm astăzi, prin această sesiune solemnă, cinci ani de la accederea României în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, precum și șase decenii de existență a Alianței. Sunt două aniversări de o importanță majoră pentru România, precum și pentru comunitatea euroatlantică, iar antevorbitorii mei au punctat multe dintre motive. După sfârșitul regimului comunist, țara noastră a pornit pe un drum firesc spre normalitate, iar obținerea statutului de membru NATO a fost unul din reperele logice ale acestui demers. Procesul de aderare a României la NATO a început încă din 1994 și a reprezentat un proiect la care a contribuit întreaga clasă politică. Toate partidele reprezentate în Parlamentul de atunci au susținut fără echivoc aderarea noastră la NATO.

Putem spune că integrarea României în Alianță a reprezentat dezideratul unei întregi generații politice și a fost un punct de reper esențial în tranziția României. Mai mult decât în alte țări, acest parcurs a reunit majoritatea din rândul societății românești, căpătând dimensiunile unui veritabil proiect național.

Astăzi, la cinci ani de la acest eveniment, ne găsim într-o ipostază diferită de cea din 2004.

În perioada relativ scurtă trecută de la integrarea în Alianță, România a acționat ca un membru responsabil al NATO, dovedind că are și capacitatea, și voința de a fi un exportator de securitate. Am răspuns solidar nevoilor comune ale aliaților și, în paralel, am contribuit la agenda Alianței, introducând propriile noastre preocupări strategice.

De la nevoia de a întări securitatea energetică a Europei la implicarea noastră în dezvoltarea regiunii extinse a Mării Negre, un spațiu cu promovări complexe, dar, în același timp, indisolubil legate, la interesul pentru promovarea valorilor democrației și a stabilității în acest spațiu, România a găsit în NATO un canal de promovare a proiectelor sale, adăugând, în același timp, și o nouă dimensiune Alianței.

Mai mult decât atât, de la integrarea în NATO, România a fost o voce coerentă în dezbaterile relevante pentru toți membrii organizației. Am dovedit o vocație euroatlantică atunci când am susținut un parteneriat transatlantic relevant și robust, atunci când ne-am implicat fără ezitare în misiunile internaționale, atunci când am acționat ca susținători fermi ai dreptului internațional și atunci când am reafirmat importanța cooperării Alianței cu organisme internaționale și regionale care împărtășesc și promovează aceleași valori.

Relevant pentru regiunea din care facem parte, am pus la dispoziția Alianței expertiza noastră în acest spațiu și am creat, în Europa de Sud-Est și la Marea Neagră, un Centru de promovare a valorilor și viziunilor NATO.

Doamnelor și domnilor,

Integrarea în NATO nu reprezintă doar capătul unui drum sau, să-i spunem, sfârșitul de succes al unei etape bine parcurse, ci vorbim despre un nou început. În contextul actual, nevoile securității euroatlantice au fost redefinite radical. Alături de aliații noștri, am răspuns acestor cerințe prin participările la misiunile NATO „out of area”, în Afganistan și în Irak. Siguranța României se leagă, așa cum știm foarte bine, de cea a aliaților noștri și, în doar cinci ani, noi am onorat deja această obligație, constant și ferm, în mai multe teatre de operațiuni. Militarii noștri au probat această solidaritate în diferite părți ale lumii în sprijinul unor cauze care au devenit și ale României.

Acum a venit momentul să ne îndreptăm privirea spre viitor. Este datoria noastră, ca membri cu drepturi depline, ca parteneri în această Alianță, să contribuim la conturarea unui viitor pentru NATO, care să-i păstreze relevanța, utilitatea și să permită menținerea principiilor fundamentale. România, împreună cu aliații săi, trebuie să construiască o instituție flexibilă, care să se bazeze pe o împărțire echitabilă a responsabilităților între partenerii europeni și americani, complementară cu celelalte aranjamente de securitate regională și globală, dar păstrând o forță care să-i permită să apere interesele membrilor săi atunci când aceste interese

sunt amenințate. Realizarea acestor deziderate este posibilă, iar statele membre sunt angajate pe deplin în acest demers.

Mai mult, istoria de 60 de ani a Alianței, pe care o sărbătorim astăzi, și capacitatea sa de a face față unor schimbări, le-aș spune tectonice, pe scena politică internațională îmi dau convingerea că și pe viitor NATO va rămâne relevant, actual și de neînlocuit pentru membrii săi.

Fondată acum șase decenii ca o comunitate de apărare în fața amenințării totalitare, NATO a dovedit în timp că beneficiază și de un alt liant care ține de valorile comune ale membrilor săi. Identitatea comună a acestora este cimentată de principiile democrației, libertății individuale, supremației legii și soluționării pe cale pașnică a conflictelor. Acest liant fundamental a permis NATO să evolueze, să se adapteze în timp și să depășească rolul de simplă alianță militară.

Doamnelor și domnilor,

Spuneam la început că integrarea în NATO constituie unul din reperele logice în drumul parcurs de România către normalitate. Ne-am adunat astăzi aici atât pentru a celebra un eveniment, cât și pentru a marca progresul deja făcut.

Pentru mine, ca președinte al Camerei Deputaților, acest progres este bine simbolizat și de succesiunea evenimentelor la care Palatul Parlamentului — iată, locul unde noi astăzi ne aflăm — a fost martor.

Gândit ca un proiect simbol al sistemului totalitar, Palatul Parlamentului este astăzi sediul celei mai importante instituții a democrației românești. Acum mai puțin de un an, această clădire a găzduit cel mai mare summit NATO din istorie, iar astăzi sărbătorim șase decenii de existență a acestei organizații, dar și cinci ani de când România este parte a acestei Alianțe. Nu-mi pot imagina un răspuns mai bun dat sistemului totalitar.

De aceea, importanța acestui moment depășește barierele unei simple aniversări. Prin această sesiune solemnă marcăm cinci ani de la începutul unei noi etape în istoria României, etapă făcută posibilă de admiterea țării noastre în Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumim doamnei președinte Roberta Anastase. În continuare, îl invit la cuvânt pe domnul Emil Boc, primul-ministru al Guvernului României.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

**Domnul Emil Boc —** _prim-ministrul Guvernului României_ **:**

Domnule președinte al României,

Domnule președinte al Senatului,

Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Distinși invitați,

Doamnelor și domnilor miniștri, Onorat Corp Diplomatic,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vreau, în primul rând, să vă mulțumesc, în numele Guvernului, pentru invitația adresată de a fi alături de dumneavoastră la acest moment aniversar.

România face parte din cea mai puternică și legitimă Alianță de securitate a planetei. România beneficiază astăzi de cele mai importante garanții de securitate pe care le-a avut vreodată în istoria ei. Acest lucru este un merit, pe de o parte, al clasei politice, un merit, pe de altă parte, al poporului român, un fapt incontestabil care trebuie urmat în continuare. Această lecție trebuie urmată și de actuala generație de politicieni, dar și de viitoarele generații, ca fiind un bun câștigat, și anume că, indiferent de disputele interne pe care le putem avea pe diverse subiecte, atunci când este vorba de securitatea națională a României, atunci când este vorba de securitatea acestei țări, România are o voce unică atât în Parlamentul de la București, cât și în Alianța Nord-Atlantică. De aceea, salut această sesiune solemnă și ideea organizării ei ca un element de continuitate a ceea ce este bun și foarte bun în această țară în materie de securitate.

Sărbătorim cinci ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord.

Sărbătorim, în același timp, 60 de ani de existență a celei mai credibile și puternice Alianțe de securitate din lume.

Faptul că la București, anul trecut, a fost organizat summitul NATO este o dovadă a faptului că România are deja locul recunoscut în această structură. Pentru aceasta avem nevoie în continuare să fim loiali și credibili acestei Alianțe. Credibilitatea se câștigă cu greu, după cum bine știm, în asemenea structuri, dar România a demonstrat, în scurtul ei parcurs de cinci ani, că poate fi un partener credibil al acestei Alianțe care, pe de o parte, este un factor de stabilitate în lume, pe de altă parte, este un factor de consolidare a democrațiilor acolo unde Alianța NATO este prezentă și, nu în ultimul rând, este un factor care contribuie la prosperitatea țărilor care fac parte din această Alianță.

Admiterea în NATO și statutul României de membru înseamnă, bineînțeles, asigurarea garanției de securitate supremă pentru statul român. Principiul apărării colective, sintetizat de art. 5 al Tratatului Alianței, rămâne în continuare cea mai importantă funcție a NATO.

Statutul de membru NATO a avut și are o valoare simbolică incontestabilă. Suntem parte responsabilă a familiei democratice a Europei, a zonei de valori euroatlantice. România în NATO înseamnă securitate și, așa cum am spus, credibilitate. România în NATO a deschis calea spre fructificarea celor două direcții esențiale pentru viitorul nostru: dezvoltare prin integrarea în Uniunea Europeană și siguranță prin apartenență la NATO.

Cei cinci ani de apartenență la NATO au oferit României ocazia de a demonstra că este un stat membru de încredere al Alianței, care a contribuit la efortul colectiv de asigurare a securității și stabilității în zona euroatlantică, în Balcani și până la munții Hindu Kush în Afganistan.

Devenind membru NATO acum cinci ani, România a câștigat enorm atât în plan civil, cât și militar. Profesionalismul administrativ și reechiparea tehnologică au transformat armata română într-un organism modern. Angajamentul soldaților români în teatrele de luptă sau de menținere a păcii din afara țării a adus experiență și a impus un nivel de rigoare model pentru instituțiile României. Performanța forțelor noastre dislocate în teatrele de operații este recunoscută și apreciată de toți aliații, de înalți oficiali ai Alianței și, în egală măsură, de populația din zonele în care militarii noștri sunt prezenți.

Alianța NATO este un aparat militar care a pacificat istoria. Bilanțul NATO spune tot: NATO a produs 60 de ani de pace în Europa, a fost scutul sub care a crescut prosperitatea Occidentului și garantează acum liniștea și dezvoltarea Răsăritului. După 60 de ani, știm că NATO este o garanție de securitate, stabilitate și democratizare.

Doamnelor și domnilor,

Politica de securitate și de apărare a democrațiilor constituționale contemporane este axată pe o serie de principii și valori precum cooperarea, caracterul proactiv al diverselor inițiative în domeniu și pe formarea de alianțe. La

cinci ani de când suntem stat membru NATO, politica noastră de securitate și apărare este fundamentată, în totalitate, pe principiile apărării colective, dialogului și abordării proactive în domeniul securității.

Programul de guvernare 2009—2013 menționează o serie de direcții de acțiune în domeniul securității naționale, care vizează dezvoltarea de către România a unui profil consolidat pe dimensiunea cooperării cu aliații, precum și cu statele din regiune în vederea extinderii stabilității la granița de est a NATO și Uniunii Europene.

Participarea la NATO ne obligă la o conduită responsabilă în ceea ce privește deciziile prin politica de securitate și apărare. Contribuția actuală în Afganistan, situată la un nivel considerabil, conform aprecierilor aliaților alături de care ne aflăm în acest teatru de operații, este un exemplu al modului onorabil în care ne respectăm angajamentele asumate odată deveniți membri.

În același timp, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că, numai ca urmare a valurilor de extindere din ultimii 20 de ani, NATO s-a transformat fundamental. Actualul mediu strategic de securitate, în continuă schimbare, pune Alianța în fața unor presiuni majore de transformare, pentru că, să nu uităm, NATO are în continuare același rol: să acționeze ca o umbrelă eficientă de securitate pentru toți membrii săi și să-și dezvolte capacitățile de apărare de o manieră credibilă. Prin urmare, supusă tensiunilor de adaptare atât din interior, cât și din exterior, Alianța NATO, în care am devenit membri acum cinci ani, se află într-o dinamică și într-o transformare politică și militară continuă.

România, ca unul dintre cele mai noi state care au intrat în acest club, trebuie să sprijine acest proces, derulând concomitent propriul proces de transformare și de reformă a forțelor armate și a sectorului de apărare și securitate. Participarea cu trupe la misiunea NATO din Afganistan și implicarea în demersurile interne ale Alianței de adaptare și transformare, precum elaborarea unui nou concept strategic ce va defini rolul NATO în acest secol, sprijinirea discuțiilor pe teme de interes pentru securitatea națională, cum ar fi securitatea energetică, apărarea antirachetă sau neproliferarea, sunt direcții de acțiune pe care statul român le are în atenție pentru a valorifica la maximum dividendele câștigate în urma aderării la Alianța Nord-Atlantică. Iar eforturile noastre, evident, nu au rămas fără ecouri.

A trecut numai un an de la reuniunea șefilor de state și de guverne ale NATO organizată la București, care a marcat nu numai un eveniment deosebit de amplu, dar și momentul unor decizii majore pentru istoria Alianței și pentru istoria recentă a României ca parte a acestei Alianțe de state democratice. Alianța NATO a decis atunci să continue extinderea rețelei de securitate, care să aducă siguranță în Est, în Europa de Est și, în acest sens, Croația și Albania au primit invitația de a adera la Alianță, iar Georgiei și Ucrainei li s-a deschis perspectiva aderării.

Pentru România, NATO a însemnat primul semnal de deschidere către Vest și un catalizator puternic al reformelor și democratizării. Încă de la intrarea în NATO, România a fost unul dintre avocații constanți ai extinderii Alianței, cu tot ceea ce înseamnă valorile ei.

Iată, prin urmare, că numai la cinci ani de exercitare a calității de membru cu drepturi depline în cea mai cuprinzătoare Alianță politico-militară de state democratice, România este parte din istoria securității mondiale. Sub umbrela NATO, militarii români contribuie la reconstrucția instituțională și la stabilizarea Afganistanului, militarii români sunt în continuare prezenți acolo unde Alianța și țara le cer, aproape de teritoriul național, în Balcani, dar și departe de teritoriul național.

Succesul participării noastre la NATO este încă la început, deciziile luate anul trecut fiind deja parte a acestei Alianțe. Succesul NATO însă continuă. O dovadă vie în acest sens este continuarea procesului de extindere a acestei organizații atât cu cele două state din Balcani, cât și într-o perspectivă de viitor, sperăm noi, cu statele din vecinătatea noastră estică.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumim domnului prim-ministru.

În continuare urmează intervențiile reprezentanților grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar va avea la dispoziție maximum 10 minute pentru prezentarea alocuțiunii.

Îl invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe domnul deputat Sever Voinescu.

Domnule deputat, vă rog.

## **Domnul Sever Voinescu-Cotoi:**

Domnule președinte al României, Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru, Doamnelor și domnilor ambasadori, Dragi colegi, Doamnelor și domnilor invitați,

Pe data de 4 aprilie Alianța Nord-Atlantică împlinește 60 de ani. Într-o lume ca cea de astăzi, în care alianțele apar și dispar rapid, părând a fi făcute pentru unică folosință, aceasta este cu adevărat o performanță istorică. Se cuvin felicitări și mulțumiri tuturor celor care, pe parcursul acestor șase decenii, au contribuit la construirea și dezvoltarea NATO. Ei sunt mulți și, o spun cu mândrie, de cinci ani încoace, printre ei se află și mulți români. Toți acești oameni, de la simpli soldați la mari șefi de stat, de la simpli membri ai staffului internațional la remarcabili secretari generali ai Organizației, au construit, prin eforturile lor, Alianța care a apărat valorile fundamentale ale libertății pe care s-a clădit comunitatea euroatlantică. Munca lor este magnifică și această muncă o celebrăm noi astăzi aici.

Primul secretar general al NATO, lordul Hastings Ismay, spunea la începutul anilor ’50 că scopul Organizației este acela de a construi o arhitectură de securitate pentru Europa, în care America să rămână înăuntru și Uniunea Sovietică în afară.

Vorba lordului Ismay, un clișeu astăzi pentru experți, a surprins, cu geniul britanic pentru formule laconice, pragmatice și memorabile, rostul NATO la începutul existenței sale. Astăzi, vorbele sale sună, desigur, vetust, dat fiind că lumea s-a schimbat atât de mult de-atunci încoace. Ele mai sunt citate doar pentru a arăta că NATO și-a împlinit, într-un fel, rostul. Însă vorbele lordului spun ceva și despre prezentul și viitorul acestei Alianțe.

Dacă la înființarea ei Alianța Nord-Atlantică avea un scop care putea fi enunțat atât de simplu și de clar într-o singură propoziție, astăzi lucrurile nu mai stau așa. NATO trece, de aproape 20 de ani, prin operațiunea dificilă de a-și redefini rolul.

La începutul anilor ’90, când Uniunea Sovietică a pierdut competiția strategică și a dispărut, pur și simplu, de pe harta lumii, iar Germania se transformase radical dintr-un pericol la adresa securității continentului într-unul dintre cele mai importante elemente de stabilitate și unitate ale Europei,

multe voci susțineau că NATO nu mai are niciun rost. Chiar și cei care încă mai credeau în destinul NATO erau convinși că securitatea Europei nu mai poate fi serios periclitată de nimic și pledau pentru ieșirea NATO din spațiul geopolitic căruia îi fusese inițial destinată.

„Go out of area or go out of business!” suna un slogan care făcea carieră în acea vreme în mediile transatlantice.

Dar unde să se ducă NATO în afara Europei? Cum și de ce? Paradoxal, salvarea Alianței a venit de la foștii inamici. La începutul anilor ’90, liderii politici ai celor mai importante țări ale Alianței au aflat uimiți că foștii membri ai Pactului de la Varșovia vor să devină membri NATO.

Dacă Vestul se întreba la ce ar mai fi bun NATO, Estul spunea răspicat: „Avem nevoie de NATO.”

Purtați de entuziasmul lor prooccidental și condiționați de traumele lor recente, est-europenii au dat un nou sens Organizației: extinderea.

În acel moment mulți experți occidentali priveau extinderea NATO spre Est ca pe un fel de încununare formală a victoriei împotriva sovieticilor și ca pe un fel de premiu moral acordat țărilor care au rezistat comunismului păstrând nealterat visul interior al libertății, democrației și prosperității capitaliste.

Dar nu peste mult timp a venit dezastrul destrămării Iugoslaviei. Deși Europa avansa uluitor de rapid pe calea integrării, dimensiunea ei militar-strategică era inexistentă. Comunitatea democrațiilor nu a avut un alt mijloc de intervenție în Iugoslavia în afara NATO. Felul în care Federația Iugoslavă s-a pulverizat dovedea că securitatea Europei nu este o treabă terminată o dată pentru totdeauna și că NATO rămâne principalul instrument de acțiune.

Extinderea Alianței a continuat, consacrând succesul acestui aranjament de securitate colectivă. NATO și-a rafinat în ultimii 15 ani mecanismele de exprimare politică. Nu în ultimul rând, NATO a înțeles că trebuie să se pregătească pentru a răspunde unui nou tip de amenințări.

A urmat apoi cea mai serioasă diviziune atlantică postbelică: războiul din Irak. Diferențele de viziune ale diferiților membri NATO s-au acutizat. Au existat chiar momente în care deciziile în interiorul acestei Alianțe, care lucrează după principiul consensului, păreau imposibil de luat. Totuși niciun membru al Alianței nu a pus vreodată în discuție existența și viitorul ei. Interesant pentru destinul acestei Alianțe este că simultan cu acele momente de clivaj amenințător, NATO își asuma una dintre cele mai importante decizii din istoria sa.

În august 2003, NATO și-a asumat conducerea forței internaționale în Afganistan, angajându-se astfel în prima operațiune militară a Alianței în afara spațiului căruia îi fusese destinat. Acum, după atâția ani, NATO se află în plin război în Afganistan, iar miza acestui război este capitală. Războiul din Afganistan trebuie câștigat și nu am nicio îndoială că îl vom câștiga. Trebuie doar să înțelegem bine noi toți, membri ai acestei Alianțe, că această victorie va fi obținută dacă și numai dacă noi toți vom contribui serios la ea.

După ce a fost creată, acum 60 de ani, mai ales pentru a putea opri o eventuală invazie terestră a sovieticilor spre inima Europei, NATO este capabilă astăzi să răspundă unei lumi în schimbare, intervenind imediat în caz de catastrofe naturale, în caz de războaie civile sau crize umanitare.

NATO cea de astăzi luptă cu fundamentalismul islamic și patrulează oceanele lumii împotriva piraților.

NATO cea de astăzi participă la reformarea și democratizarea armatelor multor țări ale lumii. NATO cea de astăzi este capabilă să practice un dialog politic profund și sofisticat cu orice partener, fie el stat ori organizație internațională.

Așadar, NATO intră în al șaptelea deceniu de viață, făcând față unor provocări multiple, dar, dincolo de toate acestea, rolul NATO în 2009 este acela de a păstra coeziunea transatlantică în condițiile unei Europe tot mai unite și mai integrate. Visez că NATO este embrionul viitoarei integrări transatlantice, pentru că nu este departe momentul care ne va aduce aproape, tot mai aproape de noi, democrațiile de pe cele două maluri ale Atlanticului. În această lume tot mai periculoasă, democrațiile spațiului euroamerican nu vor putea supraviețui decât împreună, iar NATO este primul loc al acestei unități.

Astăzi, NATO este o organizație matură și responsabilă. Această maturitate este produsul consecvenței cu care Alianța a servit valorile libertății, iar numele acestei eficiențe este art. 5 din Tratat.

Orice misiuni va mai avea de îndeplinit de-acum înainte, oricât de mult se va schimba expresia sa politică, oricâte transformări va suferi discursul ei politic, NATO va avea viață lungă și va duce mai departe succesul dacă va rămâne loială valorilor sale și dacă va rămâne unită prin forța extraordinară a art. 5.

## Doamnelor și domnilor,

Printr-o fericită coincidență, pe 2 aprilie se vor împlini cinci ani de când România a devenit membră NATO. Este pentru noi un prilej de reală mândrie, mai întâi, deoarece cauza aderării la NATO a fost prima cauză care a stârnit sprijinul unanim al societății civile și al clasei politice de la noi, după 1990. Lecția aderării la NATO este cu adevărat istorică pentru noi, mai ales din această perspectivă. Marile realizări ale națiunii se realizează numai cu efort național. NATO a fost primul impuls serios pentru democratizarea României, pentru instaurarea statului de drept și pentru modernizare. De aceea, se cuvine să fim recunoscători Alianței.

În al doilea rând, avem de ce să fim mândri pentru felul în care reacționăm în această Alianță. Am fost consecvenți și am fost serioși. De aceea suntem acum o țară cu adevărat sigură. România nu are dubii cu privire la viitorul Alianței. Știm că aparținem unei Alianțe cu trecut glorios și cu viitor cert, știm că Alianța din care facem parte este o Alianță a Binelui.

Vă mulțumesc.

## Mulțumim domnului deputat.

În continuare, din partea Grupurilor parlamentare ale Alianței politice PSD+PC, domnul deputat Adrian Năstase. Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

## Stimați invitați, Dragi colegi,

## Doamnelor și domnilor,

Cu exact cinci ani în urmă, în calitate de prim-ministru, veneam în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, înaintea votului care avea să aprobe aderarea României la NATO, cu următorul mesaj: „Actul istoric pe care Parlamentul este chemat să-l consfințească este noua calitate a identității României în lume și o nouă demnitate atât de meritată pentru armata română. Este un moment pe care l-am așteptat de mult timp cu toții, o împlinire la care au contribuit toate forțele politice, toate guvernările de după 1989, întreaga societate românească.”

Acceptând invitația de a adera la NATO, România exprima o opțiune definitivă, care rupea complet șirul compromisurilor și angajamentelor de circumstanță din istoria noastră.

Aniversarea a cinci ani de la aderarea României la NATO îmi dă prilejul unui mesaj care să marcheze importanța evenimentului. Atribuirea statutului de aliat a însemnat intrarea în cea mai fastă perioadă din istoria modernă a statului nostru.

Am avut privilegiul să conduc Guvernul României atunci când acest deziderat fundamental pentru interesul național a fost realizat și pot spune astăzi că, dacă reușitele și importanța trecutului ar trebui lăsate pe seama istoricilor, învățămintele oferite de acest trecut ne interesează pe noi, cei învestiți cu puterea de a modela viitorul politic al țării noastre.

Doamnelor și domnilor,

Integrarea în NATO a fost un model de conlucrare politică la care trebuie reflectat. Acest succes al nostru, al tuturor, a avut o cauză fundamentală.

În procesul integrării euroatlantice, oamenii politici români au asigurat continuitate și coerență, indiferent de schimbările succesive. Ministere importante, președinți, prim-miniștri aparținând unor partide diverse au pus umărul la acest proiect.

Într-o epocă marcată pe scena noastră politică de adversități exagerate și inutile, merită să medităm la acest lucru și merită să înțelegem că eventuale eșecuri din prezent se datorează, mai ales, lipsei unui obiectiv strategic major care să mobilizeze și să ofere direcții.

Calitatea de membru NATO a însemnat, în primul rând, garantarea securității naționale și intrarea cu drepturi depline în rândurile celei mai puternice Alianțe politico-militare din istorie. Peste 80% dintre români au susținut procesul de integrare, la care Guvernul PSD din perioada 2001—2004 a contribuit esențial, printr-un efort susținut, politic, diplomatic și militar.

Guvernarea pe care am condus-o ca prim-ministru a coincis, de altfel, cu singura perioadă de la căderea comunismului în care Armata Română, cea mai populară instituție de stat, a primit un buget de 2,38% din PIB, potrivit angajamentului nostru față de NATO. Astfel, a fost posibilă, printr-o voință politică asumată și o responsabilitate națională dovedită, ridicarea drapelului României la Cartierul General al NATO de la Bruxelles.

Mă uit, cu oarecare tristețe acum, la bilanțul Armatei și la bugetul alocat acesteia în ultimii patru ani.

Semnarea și depunerea documentelor de ratificare din partea României a Tratatului de la Washington a fost pentru mine, dar cred că și pentru toți românii, un important gest cu valențe istorice.

În 2004, când am mers la Casa Albă pentru a depune oficial aceste documente, priveam viitorul României cu speranță.

La ceremonia organizată atunci în fața Casei Albe, spuneam, într-un fel, pentru țara mea: „Războiul rece, într-adevăr, s-a terminat. Pentru multe generații din România, această zi are o semnificație istorică.”

## Doamnelor și domnilor,

Cei cinci ani parcurși de la aderarea României la NATO au demonstrat atât beneficiile pentru România ale situării sub umbrela de securitate a Alianței, cât și valoarea adăugată, certă, pe care țara noastră a adus-o NATO. România este astăzi unul dintre contribuitorii importanți la operațiunile militare desfășurate de Alianță în Afganistan și Kosovo și are o contribuție de substanță la proiectarea politicilor aliate în Balcanii de Vest și în regiunea extinsă a Mării Negre, arii geografice aflate în imediata apropiere, imediata vecinătate a NATO, esențiale pentru securitatea spațiului euroatlantic. Prestigiul dobândit de România în rândul aliaților săi a fost ilustrat prin găzduirea de către București, în urmă cu un an, a celui mai mare summit din istoria NATO prin numărul de participanți și formatele reuniunilor. Este un motiv de mândrie pentru noi toți asocierea numelui capitalei României cu un summit care a adoptat decizii vizionare pentru viitorul securității spațiului euroatlantic. Peste câteva zile summitul prin care NATO va aniversa 60 de ani de la constituirea sa va avea loc și nu sunt foarte mulți aceia care, în urmă cu 20 de ani, și-ar fi închipuit că la cea de-a 60 aniversare a sa NATO va include România sau alte state foste comuniste printre membrii săi. Sunt însă mult mai numeroși aceia care au considerat, la momentul prăbușirii comunismului în Europa, că NATO și-a pierdut scopul existenței sale.

Iată că Alianța Nord-Atlantică, prin procesul de reformă profundă pe care l-a traversat și îl traversează în continuare, nu numai că și-a păstrat, dar și-a consolidat și relevanța pe scena internațională. Funcția de apărare colectivă definită prin art. 5 al Tratatului Atlanticului de Nord rămâne esența NATO. La aceasta s-au adăugat și se adaugă preocupări noi, adaptate evoluției mediului internațional de securitate.

Ca parte a comunității de valori și de acțiune reprezentată de Alianța Nord-Atlantică, România își va aduce, în continuare, o contribuție semnificativă la dezvoltarea politicilor aliate și, sunt convins, parlamentarii români vor sprijini acest mod de abordare. Încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană a fost și consecința integrării în NATO, pe lângă îndeplinirea unor obiective clare precum economia funcțională de piață, democrație consolidată și deschiderea către investiții private occidentale masive. Dar, înainte de toate, eforturile cele mai importante au fost realizate de cei 22 de milioane de români. Partea mea și a Guvernului pe care l-am condus a fost doar decizia fermă de aplicare a voinței populare majoritare. Aniversarea a cinci ani de la aderarea României la NATO îmi dă prilejul să mă bucur împreună cu dumneavoastră de acele împliniri și sper că acea perioadă politică, economică și socială fastă, stabilă și prosperă se va întoarce curând. Spre deosebire de momentul pe care îl celebrăm astăzi noi, clasa politică pare că nu reușește încă să se pună de acord asupra unui proiect care să ne unească din nou, care să înglobeze nu numai întregul spectru politic, dar și întregul spectru popular. Lipsa unei inițiative unificatoare ne aduce, astăzi, într-un moment de cumpănă, dar, din fericire, democrația ne oferă ca de fiecare dată încă o șansă.

Vă mulțumesc. ( _Aplauze.)_

Mulțumesc, domnule deputat Adrian Năstase. În continuare, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul senator George Crin Laurențiu Antonescu. Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnule președinte al României, Domnule președinte Ion Iliescu, Domnule președinte Emil Constantinescu, Domnule președinte al Senatului, Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule prim-ministru al României, Domnule prim-ministru Petre Roman, Domnule prim-ministru Victor Ciorbea, Domnule prim-ministru Adrian Năstase�

Domnule Nicolae Văcăroiu!

## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**

Excelențele Voastre, Distinși invitați, Dragi colegi,

Astăzi este un moment jubiliar. Celebrăm o durată scurtă, doar cinci ani, dar cred, celebrăm intrarea și așezarea într-o pagină importantă și de lungă durată a istorie noastre. Odată cu intrarea în Alianța Nord-Atlantică și ulterior cu intrarea în Uniunea Europeană, România — cred că suntem la unison în a spune asta — și-a găsit un rost, și-a găsit una din puținele certitudini, și-a găsit una din puținele surse de speranță. Într-un asemenea moment, celebrând o asemenea pagină a istoriei, se cade să ne bucurăm și se cade să vorbim limba recunoștinței. Înainte de toate, cred că este bine să închinăm un gând de recunoștință față de compatrioții noștri, față de români, care, spre deosebire de alte țări cu veche apartenență la Alianța Nord-Atlantică, au mers întotdeauna într-o majoritate copleșitoare în această idee, în această direcție și ne-au făcut pe noi toți să ne simțim în acest demers cu adevărat reprezentanții lor.

În al doilea rând, să avem un gând de recunoștință față de instituția fundamentală, în statul nostru și în istoria noastră, a Armatei Române, față de cei care încă o dată au fost în prima linie a interesului național, să fim alături de familiile care și-au pierdut membri în diferite teatre de operațiuni în urma obligațiilor pe care noi le-am avut, le avem și le vom avea și de care ne vom achita în cadrul Alianței NordAtlantice.

În fine, cred că trebuie să ne felicităm și să ne gândim cu bucurie și recunoștință că este, poate, unul și singurul mare obiectiv de politică națională în care clasa politică românească a reușit să găsească un consens și în care clasa politică românească a reușit să exprime pe deplin, fără rest, aspirația națională. În acest sens i-am salutat la început și pe foștii președinți ai României și pe foștii prim-miniștri ai României la fel cum îi salut pe miniștrii de externe, pe miniștrii apărării, diplomații români, conducătorii armatei române, toți cei care au lucrat consecvent, coerent și în continuitate la acest proiect. Am privilegiul și onoarea de a reprezenta un partid, Partidul Național Liberal, care a făcut în multe rânduri istorie pentru România și care, între altele, de la bun început, din 1990, a susținut energic și consecvent necesitatea ca România să devină membru al Alianței NordAtlantice. În această calitate însă spun încă o dată că trebuie să ne bucurăm împreună, că trebuie să înțelegem succesul atât cât l-am obținut, ca pe ceva ce nu se numără în voturi, ci, poate, rămâne scris în paginile de istorie care nu se citesc la alegeri, ci se citesc peste timp. Sunt partide politice și personalități politice care au avut pierderi electorale și salut înălțimea politică cu care și-au asumat acest lucru, sunt partide politice și personalități politice care s-au apropiat mai târziu de această idee, dar care, odată convinși de ea, au lucrat împreună cu ceilalți. Tuturor partidelor parlamentare de azi și de ieri care au susținut acest obiectiv de politică externă al României doresc, în calitate de reprezentant al celui mai vechi și mai prestigios partid politic românesc, să le mulțumesc. Cred că, din această celebrare, trebuie să gândim pentru viitor un lucru, că sunt destule sincope și multe direcții în care avem de făcut mai mult. Nu este un moment festiv momentul potrivit pentru a discuta nici de finanțarea armatei, a pregătirii, a înzestrării, nici de faptul că vocea noastră ca membru al NATO trebuie să fie una mai energică, mai puternică, nici de faptul că o mult mai mare parte din energiile noastre ca oameni politici, ca partide politice trebuie să fie dedicate acestui demers cu adevărat național. Este momentul doar să salutăm această lucrare împreună și să arătăm că, într-adevăr, ceea ce deosebește partidele și oamenii politici care rămân în istorie de cei care trec este capacitatea de a uni națiunea în jurul unor mari obiective care nu pot, niciodată, purta numele unui singur partid sau al unui singur om.

Încă o dată, așa cum s-a mai spus, felicitări tuturor și la mulți ani României în marea familie a libertății! Nu în ultimul rând, un gând de recunoștință partenerilor noștri de pe ambele maluri ale oceanului care au înțeles că România trebuie să revină acolo unde îi este locul, în familia libertății, în coaliția în care România își poate da partea sa de putere, partea sa de încredere, partea sa de loialitate și de imaginație.

Să dea Dumnezeu ca în istoria acestor ani să fie cât mai multe reușite așa cum este aceea a intrării noastre în Alianța Nord-Atlantică și a serviciului nostru în slujba libertății în această Alianță!

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc domnului senator Antonescu.

Vreau să salut și prezența domnului Nicolae Văcăroiu, fost prim-ministru.

La balcon, sunt trei foști miniștri cu poziții-cheie în diversele guverne care au contribuit la aderarea României la NATO, domnul Gheorghe Tinca, domnul Lazăr Comănescu, domnul Constantin Dudu Ionescu.

Vă salutăm cu tot respectul și vă mulțumim pentru contribuția dumneavoastră! ( _Aplauze.)_

Permiteți-mi să vă informez că domnul președinte al României are activități importante pe agenda sa și vă rog să permiteți domnului președinte Traian Băsescu să meargă la aceste activități.

Vă mulțumim, domnule președinte.

Noi vom continua lista vorbitorilor noștri.

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Verestóy Attila.

Domnule senator, vă rog.

Nu o interpretați ca pe un gest politic.

## **Domnul Verestóy Attila:**

Aveam însă ocazia să îi spun și domnului președinte, dar cred că încă se aude, pentru că este o sonorizare foarte bună.

## Domnilor președinți,

Domnilor prim-miniștri, foști, actuali și cei care nu au fost enumerați, și viitori care sunt în sală — sunt convins de aceasta,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Onorați invitați,

Mulți dintre cei care ne-am adunat sub această cupolă splendidă a Parlamentului suntem conștienți că am avut șansa de a avea un rol, mai mult sau mai puțin important, în crearea condițiilor pentru ca România să poată să devină membru cu drepturi depline în Alianța Nord-Atlantică, pentru că acest proces a început de mult. Începe chiar din decembrie 1989 și mulți actori sunt prezenți.

Pentru început permiteți-mi să evoc o amintire. Eram la începutul anilor ’90, când una din primele delegații parlamentare a făcut o vizită la Bruxelles, încă este în sală prietenul senator Sergiu Nicolaescu, care a condus această

delegație. Distinșii oficiali de la NATO se interesau de la fiecare grup politic cum sunt văzute acele procese pe care noi le facem, în care noi suntem deja actori importanți. Atunci, într-o alocuțiune, am avut ocazia să spun cum că, din punctul nostru de vedere, din punctul de vedere al comunității maghiare din România, pe care o reprezint ca membru al UDMR-ului, făcând parte din acea delegație, aderarea la NATO nu este un scop în sine, ci este și un instrument eficient, credem noi, s-a dovedit a fi adevărat, pentru ca democrația și democratizarea țării să fie ireversibile pentru a urgenta procesul de transformare al României dintr-un stat cu toate sechelele moștenite de la comunism într-un stat de drept unde comunitatea națională maghiară să poată contribui la stabilitatea atât de importantă în această parte a Europei. Această teză a fost subliniată și a fost recepționată de toți cei care au analizat situația României în anii care au urmat. Noi suntem conștienți că a fost important să dăm un răspuns pozitiv la acele întrebări celor care se temeau că în această parte a Europei conflictele interetnice vor putea sau ar fi putut deveni dominante.

Cu siguranță că suntem toți de acord că după războiul rece era foarte important ca țara noastră să facă parte dintr-o alianță care protejează statele, care asumă și care garantează menținerea cadrului necesar pentru organizarea și funcționarea democratică a instituțiilor publice și economice din țările membre. Deci putem spune că Alianța NordAtlantică se bazează, într-adevăr, pe democrație, libertate și securitate. UDMR dorește să promoveze în continuare o politică conformă cu principiile și valorile asumate de toate statele aliate, inclusiv de noi. Pentru noi este important ca prin NATO să se realizeze atât de importanta legătură între democrațiile din Europa și America.

Considerăm că un principiu asumat, o valoare comună este solidaritatea pe care o înțelegem nu numai între state și ne obligă, de fapt, ca acest principiu să fie respectat în interiorul țărilor membre. În acest sens, noi credem că solidaritatea dintre majoritate și comunitățile minoritare este un principiu asumat de către toate statele membre NATO, este o chezășie a creării valorii comune pentru a împlini, întradevăr, acel deziderat să devenim în continuare un furnizor de securitate, și nu un consumator al ei. Suntem, cred, o generație fericită, pentru că numai din trei în trei sau din patru în patru generații ne este dat să făurim, într-adevăr, o eră nouă pentru țara noastră.

Eu cred că toți cei care sunt prezenți și sunt parte din așa-zisa mult hulită elită politică vom contribui și vom lucra în continuare ca tot ceea ce spunem să devină realitate și să devină într-adevăr o bază pentru ca toți cetățenii pe care îi reprezentăm să aibă în siguranță un trai mai bun.

Mulțumesc.

## Mulțumim domnului senator.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Niculae Mircovici. Domnule deputat, vă rog.

## **Domnul Niculae Mircovici:**

Domnilor președinți ai corpurilor legiuitoare, Domnule prim-ministru, Domnilor miniștri, Domnule ministru al apărării naționale, Distinși invitați, Dragi colegi,

Sfârșitul Războiului Rece a dat spațiului euroatlantic și proximității sale imediate posibilitatea unor configurații geopolitice și geostrategice noi, posibilitatea edificării unei arhitecturi mai ample și mai stabile de securitate. Dispariția bipolarității a deschis o nouă perspectivă fostelor state comuniste de a-și moderniza structurile de securitate și apărare și de a aspira la statutul de membru al NATO. Progresele realizate, pe linia consolidării democrației și statului de drept, precum și transferul de putere ca urmare a alegerilor parlamentare din 1996 și 2000 și alegerilor prezidențiale, realizate în mod democratic, au constituit o dovadă în plus a maturității clasei politice și, totodată, a nivelului de participare a opiniei publice la procesul democratic. Această dimensiune a fost fericit completată de progresele realizate în rezolvarea în spirit european a problemei minorităților etnice, monedă forte cu valoare adăugată, consistentă, la patrimoniul politicii de civilizație euroatlantică, deschizătoare de drumuri pentru aderarea României la NATO și Uniunea Europeană.

Totodată, aderarea României la NATO oferea țării noastre, pe de o parte, posibilitatea de a promova modele efective de cooperare cu statele vecine, constituind un model credibil pentru statele în tranziție din regiune, iar pe de altă parte, prin prisma ponderii sale regionale, datorată poziției geografice, a teritoriului, populației, potențialului său economic, politico-militar, sporirea la nivel politic militar a capacității Alianței Nord-Atlantice de a-și asigura și gestiona crizele în regiune. Este indubitabil că istoria militară a poporului român, reprezintă coloana vertebrală a istoriei naționale. De aceea sunt onorat ca la acest moment aniversar să aduc omagiul meu modest contribuției decisive pe care Armata Română, cadrele ei au avut-o la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică.

După 1990 misiunile Armatei Române au cunoscut o evoluție permanentă, marcată de momente semnificative și perioade de transformări, multe dintre ele dureroase pentru armată, care în esență pot fi etapizate în trei momente semnificative: perioada 1990—1997, când misiunile erau structurate conform strategiei apărării multidirecționale, care răspundea, teoretic, nevoilor de apărare, dar nu putea fi asigurată faptic, perioada 1997—2002 în care s-a intensificat procesul de consolidare a identității acesteia conform misiunilor și situațiilor posibile în care ne puteam găsi, pace, criză sau război, și perioada 2002 până în prezent, cu punctul forte martie 2004 — aderarea la NATO, care a statuat ca obiective contribuția la securitatea României în timp de pace, apărarea României și a aliaților săi în caz de agresiune, promovarea securității regionale și internaționale, lupta împotriva terorismului, sprijinirea instituțiilor statului și a autorităților locale în caz de urgențe civile.

Prin cele 2.675 de activități și 169 de exerciții la care Armata Română a participat în perioada 1994—2001, în cadrul Programului PWP program semnat pe vremea Guvernului Văcăroiu, țara noastră a fost singura țară parteneră care a desfășurat întreaga gamă de exerciții cerute de Alianța Nord-Atlantică, implicând efective și mijloace importante din toate categoriile de forțe ale armatei atât pe teritoriul național, cât și peste hotare. Armata Română a fost și este prezentă în momentul de față cu 1.601 militari în teatrele de operație din Irak, Afganistan și în alte zone sub mandat NATO, UE sau ONU, asigurând crearea unui climat de siguranță și stabilitate, monitorizarea traficului, sprijinirea populației civile, acordarea programului de asistență umanitară, participarea la refacerea infrastructurii, toate acesta, din păcate, cu jertfe omenești.

Sunt onorante cuvintele adresate astăzi de șeful armatei, Președintele României, și de ceilalți vorbitori la adresa

Armatei Române. Nu pot însă să trec cu vederea faptul că astăzi unele voci formatoare de opinie din mass-media și, cu regret o spun, chiar din mediul politic proferează la diferite niveluri de analiză și informare unele invective și acuze nedrepte la adresa jefuitorilor de buget în uniformă militară sau în rezervă. Cu toate acestea însă nu putem să nu recunoaștem rolul hotărâtor pe care l-a avut și îl are Armata Română în drumul parcurs fără stegulețe roșii sau galbene în onorarea promisiunilor față de aliații săi politici și aliații actuali ai României. Poporul român, situează, însă, Armata alături de Biserică în topul de încredere binemeritat.

Armata apără poporul, Dumnezeu să apere armata! Vă mulțumesc.

Mulțumesc, domnule deputat.

Rog liderii grupurilor parlamentare să invite colegii care au părăsit sala să revină pentru pregătirea votului asupra Declarației Parlamentului României cu ocazia aniversării a 60 de ani de existență a NATO și marcării a cinci ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică căreia domnul senator Titus Corlățean, președintele Comisiei pentru politică externă a Senatului României, îi va da citire.

Domnule președinte Corlățean, vă rog.

## **Domnul Titus Corlățean:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi da citire textului Declarației Parlamentului României cu ocazia aniversării a 60 de ani de existență a NATO și marcarea a cinci ani de la aderarea României la Alianța Nord-Atlantică.

„Acum cinci ani, la 2 aprilie 2004, România a deschis un capitol nou și decisiv în istoria sa. Aderarea oficială la Alianța Nord-Atlantică, cea mai puternică și de succes organizație de securitate colectivă din toate timpurile, a marcat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe și de securitate românești, dar și un moment crucial al definirii locului nostru ca stat pe scena internațională contemporană. După anii de izolare în spatele Cortinei de Fier, România revenea în familia euroatlantică de securitate și valori.

La șase decenii de la crearea sa, NATO continuă să joace un rol primordial în securitatea euroatlantică, precum și de liant indispensabil între Europa și America de Nord. Apartenența la NATO, alături de calitatea dobândită ulterior de membru al Uniunii Europene, furnizează României cadrul principial și instrumentele esențiale de abordare a politicii sale externe, conform valorilor la care am aderat și în care credem.

La nivel simbolic, armonizarea obiectivelor noastre cu cele ale aliaților noștri, în plan regional, european și internațional, consfințește ieșirea României din logica acțiunii individuale și a izolării și trecerea la o abordare modernă a rolului său în lume. Beneficiile se fac simțite în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: stabilitate, predictibilitate, solidaritate transatlantică și garanții solide de securitate. În același timp, acest statut ne oferă însă șansa și capacitățile de a ne manifesta pe deplin ca stat generator de stabilitate și securitate.

Aderarea României la NATO a contribuit în mod esențial la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la progresul economic și social din țara noastră. În egală măsură însă acest proces a consolidat securitatea și stabilitatea în spațiul euroatlantic, în regiunea noastră și chiar dincolo de aceasta. România nu a întârziat să se remarce și până acum ca un membru activ, dinamic, flexibil și creativ al Alianței, printr-o participare consistentă și cu rezultate larg apreciate alături de parteneri în toate operațiunile și în conturarea politicilor NATO. Țara noastră și-a câștigat astfel un profil strategic bine conturat, care valorizează poziția geostrategică a României ca stat a cărui frontieră națională coincide cu frontiera externă estică și sudică a NATO.

Am pledat cu consecvență pentru politica „ușilor deschise”, pentru intensificarea legăturilor dintre NATO și toate statele partenere.

Am afirmat energic necesitatea continuării extinderii Alianței în Balcanii de Vest și regiunea extinsă a Mării Negre drept unica modalitate de a asigura, pe termen lung, apărarea colectivă și stabilitatea pe continentul european, și nu numai.

În contextul procesului profund parcurs de NATO de adaptare a capacităților și structurilor sale la noul context global de securitate, România s-a afirmat ca un aliat responsabil, generator de valoare adăugată, având drept obiectiv menținerea relevanței și eficacității NATO ca pilon fundamental al securității euroatlantice la începutul secolului al XXI-lea.

Desemnarea României ca țară gazdă a Summitului NATO din 2008, cea mai mare reuniune la vârf de până acum din istoria Alianței, a reprezentat o recunoaștere simbolică a relevanței contribuției noastre. La cinci ani de la aderare, îi asigurăm astăzi din nou pe partenerii noștri din NATO de angajamentul nostru ferm în raport cu țelurile, valorile și sarcinile Alianței. NATO se poate baza pe România acum și în viitor!

Exprimăm astăzi respectul nostru față de munca și devotamentul exemplar al militarilor români în misiunile asumate, dar și față de impresionanta investiție de încredere a societății românești. Succesul pe care îl marcăm acum nu înseamnă însă doar confirmarea demnității noastre ca membri respectați ai familiei euroatlantice, ci și oportunitatea unei energii înnoite pentru ca statutul de membru al NATO și al Uniunii Europene să însemne noi beneficii pentru cetățenii României.

Ajunși la deplină maturitate ca membri ai Alianței, înțelegem să facem un obiectiv prioritar din valorificarea maximă a acestui statut printr-o contribuție sporită la evoluția NATO. Summitul de la Strasbourg-Kehl are potențialul de a consolida rolul NATO de Alianță de apărare colectivă, deschisă spre cooperări la nivel global, iar România își dorește o Alianță capabilă să se adapteze continuu și eficient la noile amenințări și la contextul de securitate globală, menținându-și în același timp coeziunea și capacitatea de acțiune flexibilă și promptă în toate situațiile. În acest sens, ne propunem să acționăm pe mai departe.

Considerăm că NATO trebuie să rămână, în primul rând, o alianță de apărare colectivă, dar să aibă o abordare cuprinzătoare asupra securității și să-și diversifice

instrumentele de protejare a securității membrilor săi prin parteneriate, prin continuarea politicii de extindere, prin sprijinirea capacităților de menținere a păcii, ale altor organizații cu valori similare.

Susținem promovarea în continuare a unei politici active a NATO de atragere a statelor din Balcanii de Vest, prin valorificarea adecvată a oportunităților de cooperare și dialog politic!

Susținem în continuare aspirațiile Euroatlantice ale Georgiei și Ucrainei în contextul în care acestea își vor demonstra capacitatea de a îndeplini criteriile impuse de NATO, manifestând un comportament responsabil și predictibil în relațiile internaționale!

Considerăm aniversarea din acest an a 60 de ani de existență a Alianței drept un moment de cotitură, care să consolideze realizările de până acum, dar să constituie cu atât mai mult o oportunitate de reafirmare a valorilor care au dus la crearea NATO și care fac din aceasta motorul progresului intern în statele care năzuiesc către asocierea la această distinsă comunitate de principii și acțiune.”

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumim domnului senator Corlățean și membrilor comisiilor reunite de politică externă ale celor două Camere pentru acest document important.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Solicităm Ministerului Afacerilor Externe transmiterea acestei declarații către guvernele statelor membre ale Alianței și ale statelor aspirante la NATO și, cu permisiunea dumneavoastră, împreună cu doamna președinte Anastase vom transmite acest document important președinților parlamentelor din spațiul euroatlantic.

Cu acestea, declarăm închisă ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților consacrată aniversării NATO și marcării a cinci ani de la aderarea României la Alianța Atlantică.

Mulțumim invitaților noștri și celor care ne-au făcut onoarea să viziteze Parlamentul României în acest moment aniversar!

Vă mulțumesc.

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare)

Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|269095]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 42/10.IV.2009 conține 12 pagini.**

Prețul: 2,40 lei