Cristian Rădulescu

## Stimați colegi,

Partidul Democrat Liberal nu a participat la această comisie, după cum nu va participa nici la votul raportului comisiei, deoarece și comisia s-a dovedit la fel de inutilă ca și proiectul legislativ trimis de către Guvern.

Ce ne spune în acest moment comisia? Lucruri pe care le știam toți de la început și pe care noi le-am afirmat și le afirmăm: că sunt necesare locuri de muncă, că este necesară exploatarea rațională a zăcămintelor, că este necesară păstrarea curată a mediului, că este necesară păstrarea patrimoniului național.

Citez din raportul comisiei: „Comisia constată că (...) nu se poate stabili cu exactitate dacă formalitățile legate de declararea utilității publice a proiectului au fost îndeplinite (...).”

Asta știa toată lumea.

„Comisia consideră necesară stabilirea unor condiții de parteneriat corect între acționarul majoritar și compania de stat românească, cu respectarea normelor comunitare obligatorii și a principiilor dezvoltării durabile a zonelor în care va fi realizat proiectul.”

## Asta am spus și noi.

„Comisia consideră că este nevoie de un cadru legislativ cât mai larg, care să fie supus dezbaterii parlamentare, referitor la proiectele miniere auro-argentifere (...).”

## Asta spune toată societatea românească.

De ce s-a apelat la această procedură foarte specială? Practic, s-a instituit o comisie specială comună care să avizeze un proiect de lege, care să vină într-o Cameră, după aceea în cealaltă. Este o procedură de nivel constituțional. Numai proiectul de revizuire a Constituției mai trece printr-o asemenea procedură, dar o asemenea comisie și o asemenea procedură erau necesare ca să avizeze un proiect de lege venit de la Guvern asupra căruia Ministerul Justiției din acest Guvern a dat un raport negativ, cu 18 pagini de critici și atenționări, inclusiv cea referitoare la posibilitatea atacului pe neconstituționalitate, cuprinzând prevederi cum este exproprierea pe cauză de utilitate publică, care atacă, într-un fel, cedează atribute ale suveranității naționale. Și pentru asta era necesară o astfel de comisie.

Guvernul, aici, a jucat pe tipul de joc „câștigă – câștigă”, „win – win”. Dacă proiectul nu se face, Guvernul este acoperit față de pretențiile companiei. Dacă se face și iese bine, meritul este al lui. Dacă se face și iese prost, Parlamentul este vinovat.

Raportul comisiei, care am spus că zice lucruri cunoscute, nu insistă însă asupra unor chestiuni care sunt mult mai importante și care au preocupat societatea românească în ultimele luni.

Cum e posibil să se facă o lege specială pentru o anumită companie și, mai ales, pentru un anumit contract? Este o lege despre un contract.

Care sunt garanțiile proiectului de lege față de o posibilă catastrofă ecologică? Care sunt garanțiile că metoda folosită, cea cu cianuri, are riscuri controlabile? Și cum a fost posibilă prevederea referitoare la exproprierea de utilitate publică de către companie? Ca urmare, după cum v-am spus, nu am participat la comisie, nu vom vota nici raportul acesteia și urmărim cu interes votul pe care parlamentarii majorității îl vor da împotriva propriului Guvern, lucru care echivalează cu o moțiune de cenzură pe tema Roșia Montană. Mulțumesc.