Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·12 noiembrie 2013
Declarații politice · respins
George Crin Laurențiu Antonescu
Discurs
## **Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:**
## Stimați colegi,
S-au spus foarte multe lucruri. Cred că a fost una dintre cele mai frumoase și mai bogate discuții pe care le-am purtat până acum. Încă o dată zic: fericit inițiator. Vreau doar să adaug trei lucruri.
Pe de o parte, alăturându-mă onorabilului senator Ungureanu, să-i spun unui coleg pe care în chip deosebit și de mult îl prețuiesc, domnul senator, la fel de onorabil, Șerban Nicolae, că, într-adevăr, nu legiferăm asupra unei chestiuni istorice aflate în dubiu. Avem un fapt. În 10 mai 1877 s-a proclamat oficial independența statului român.
În al doilea rând, cred că este extrem de important ceea ce domnul senator Verestóy, presupun, în numele colegilor săi, ne-a spus. Cred că este foarte important ca o sărbătoare națională să fie trăită și de cetățeni români de altă etnie, așa cum Domnia Sa a descris-o.
Sigur, dacă 10 mai va deveni oficial sărbătoare națională, acesta va fi un prilej pentru monarhiști sau pentru simpatizanți ai ideii de monarhie să celebreze instituția monarhică, să celebreze partea de istorie a României care se confundă cu monarhia. Ce vedem rău în asta?
Așa cum avem zile libere și sărbători pentru toți cetățenii români în ziua de Rusalii sau de Sfântul Andrei, fără ca toți cetățenii României să fie creștini sau creștini practicanți, ba chiar unii, creștini redutabili, cum este senatorul Hașotti, îndoindu-se de prezența istorică a Apostolului Andrei pe teritoriul dobrogean, sărbătorile trebuie totuși să aibă, la scara micii noastre lumi, un caracter ecumenic.
În fine, domnule senator Nicolae, 10 mai a fost Ziua Națională a României. Este, în sensul acesta, o continuare, o întregire, o simbolistică națională care nu are de a face nici cu gradul de popularitate al principelui Carol într-un moment istoric, nici cu destinul dramatic al lui Alexandru Ioan Cuza, a cărui statură și al cărui loc în istoria României sau în sufletul posterității nu le afectează.
Lucrul la care mă gândesc și pentru care am și dorit să iau cuvântul este următorul: există legi, inițiative, decizii la care nu te gândești dacă să votezi sau nu. În fața unei asemenea propuneri, eu mă gândesc cum ar fi să n-o votăm.
Este – încă o dată o spun – un fapt cert: independența națională a României s-a obținut pe 10 mai.
Cunoaștem țări pentru care ziua în care și-au dobândit independența națională să nu fie, într-un fel sau altul, sărbători naționale? A fost România mulți ani. Faptul că nu a existat o asemenea inițiativă mulți ani de zile este explicabil, poate și scuzabil.
Eu nu mi-aș putea ierta însă ca, în fine, această inițiativă existând, să mi se propună să declar sărbătoare națională ziua independenței naționale a României și să votez împotrivă.
M-am referit – și cu asta închei – la argumentele și la pledoaria colegului Șerban Nicolae pentru că respect această pledoarie, pentru că această pledoarie a avut niște elemente care merită puse în discuție.