Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·2 octombrie 2002
procedural · respins
George Mihail Pruteanu
Aprobarea programului de lucru
Discurs
## **Domnul George Mihail Pruteanu:**
## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
E plãcut sã gãseºti microfonul încins de verva unor scriitori ca Adrian Pãunescu, Radu F. Alexandru, Corneliu Vadim Tudor ºi în felul acesta speri sã ai ºi o salã ceva mai dispusã spre bunãvoinþã.
Printr-o coincidenþã, declaraþia mea politicã se va referi tot la postul OTV ºi fac de la început precizarea cã este în nume propriu, nu în numele partidului, nu în numele grupului parlamentar.
Fac aceastã declaraþie politicã, în primul rând din motive profesionale. În afarã de filologie, eu predau ºi la facultãþi de jurnalisticã, deci sunt legat profesional de mass-media, de activitatea mediaticã.
În al doilea rând, o fac dintr-un impuls, chiar dacã sunã patetic, un implus de conºtiinþã.
Pur ºi simplu, pe mine m-a frãmântat chestiunea aceasta. Eu mã uitam adesea la acest post, ºi când vorbea Nicolae Vãcãroiu, ºi când vorbea ªerban Mihãilescu, ºi când vorbea primul-ministru la acest post, ºi când vorbeau cei despre dosarele Securitãþii, ºi când vorbea Vadim Tudor, avea doza lui de sare ºi piper. Chiar dacã aveam motive eu însumi, de pildã, dacã aº fi fost într-un organism de decizie, sã sancþionez acest post, dar nu cu desfiinþarea, ci cu amendã usturãtoare, un motiv ar fi fost, de pildã, acea emisiune josnicã în care moderatorul Dan Diaconescu era pãrtaº la un ºantaj ordinar la adresa unei jurnaliste care dansase într-un mediu intim, cu ani în urmã, cu bustul gol, ºi moderatorul era pãrtaº la doi ordinari ºantajiºti, care voiau sã reducã la tãcere pe acea jurnalistã prezentând faptul cã ea, cu cinci ani în urmã, dansase, nimic mai mult, la un Revelion, cu sânii goi. Era o emisiune josnicã ºi merita o amendã de 50Ð100Ð200 de milioane. Nu ºtiu care sunt cifrele care chiar ar ustura un asemenea post.
Dar obiecþiile pe care le aduc deciziei care s-a luat ºi care mã afecteazã direct, dacã vreþi, ca telespectator al acelui post sunt pe scurt urmãtoarele:
În primul rând, m-a frapat, efectiv, promptitudinea dictatorialã a executãrii deciziei.
Este incredibil. Am fost zilele trecute, douã zile, la Bruxelles, la un seminar organizat de Parlamentul European cu þãrile candidate, pe teme de mass-media. ªi s-a ridicat problema aceasta acolo. Am fost întrebat despre asta. Am rãspuns cât am putut mai obiectiv. Preºedintele de ºedinþã, care era un spaniol, a întrebat candidaþii din celelalte þãri, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, dacã existã un precedent. Zece secunde de tãcere. Nimeni nu a rãspuns da. Din pãcate, aveam eu un precedent, s-a mai întâmplat aºa ceva în
România cea liberã doar la mineriade, când, mã rog, din motive complexe, unele ziare au fost împiedicate sã aparã.
Promptitudinea aceasta de talia unui Franco, de talia unui Mobutu SŽsŽ SŽko Cuku Nbengu Wazabanga, a unui Antonescu, la ora douã ai decis, la ora patru deja îi tãiem curentul. Incredibil ºi nedemocratic, stimaþi colegi. Pe mine m-a lãsat cu o stare de neliniºte. În spaþiul democratic, o asemenea promptitudine are un iz de dictaturã, de...