George-Mihail Pruteanu

## **Domnul George-Mihail Pruteanu:**

Este bãnuiala mea ºi mi-o exprim colegial. Nu asta este grija ºi pe voi Ñ poate ca ºi pe mine, ca si pe foarte mulþi colegi din P.D.S.R. Ñ ne doare aceastã chestiune, a respectãrii statutului de limbã oficialã a limbii române, incontestabil. ªi, prin ”folosirea limbii materne în administraþieÒ, prin aceastã expresie din legea care e cuiul lui Pepelea în întâlnirea noastrã, expresia aceea este încã acoperitoare a tot sau a nimic. ”FolosireaÒ putea sã însemne Ñ cum vã spuneam Ñ bagatela aceasta de conversaþie, dar poate sã însemne într-adevãr... Numai cã aceastã chestiune nu exclude grija despre care a insinuat, în spirit diplomatic, primulministru aici, privitoare la cele douã teritorii sensibile, fierbinþi, româneºti Ñ ca sã nu zic trei, sã introduc ºi Târgu-Mureº: Harghita, Covasna ºi Târgu Mureº. Asta nu înseamnã cã dacã se va folosi limba, abia avem argumente sã introducem acolo ”zdrenþuitaÒ Ñ la ora actualã Ñ autoritate a statului. S-o introducem nezdrenþuitã, s-o introducem fermã, ca un fel de dictaturã Ñ ca sã zic aºa Ñ a legii. A folosit ºeful Partidului România Mare aceastã expresie, dar nu sunt un plagiator, o folosisem ºi eu înaintea lui, pot dovedi cu texte publicate, aºa încât sã facem parte dreaptã egalã fiecare ºi sã trãim ca fraþii.

Oameni buni,

Daþi-mi voie sã mai adaug douã vorbuliþe! Frãmântãrile acestea Ñ încã o datã Ñ în spirit istoric, ºi aici poate mult mai bine ar fi spus treaba asta istoricul de mare valoare care este Liviu Maior Ñ iarãºi, nu sunt noi nici sub aspectul lor superior, dincolo de ”vânzolealaÓ politicului ºi intrând în liniºtea, în stabilitatea conceptualului, a filozoficului. Un cãrturar, cum este Constantin RãdulescuMotru, în **Revista de filosofie** (aºa scria ”filosofieÒ cu ”sÒ) din aprilieÐiunie 1930 într-un studiu intitulat ”Problema minoritãþilor în România ºi rolul intelectualilorÒ, scria textual: ”Un mare numãr de intelectuali români ºi maghiari fac încã strajã naþionalismului orgoliosÒ. (pe care el îl opunea naþionalismului liniºtit ºi cumpãtat). ªi aici, daþi-mi voie, domnule Gheorghe Frunda, sã vã spun cã ºi eu sunt naþionalist ºi cred cã mulþi colegi de-ai mei din P.D.S.R. suntem naþionaliºti. Naþionalismul, ca ºi socialismul, ca ºi creºtin-democraþia sunt niºte concepte care, în sine, nu au nimic rãu ºi sunt respectabile. Vã recomand o lucrare scoasã sub egida Alinei Mungiu-Pippidi despre

doctrine politice în care naþionalismul este tratat cu foarte mult respect. Vã rog nu mai folosiþi naþionalismul ca pe un cuvânt de oprobriu, ca ºi cum ar fi fascism sau aºa ceva! Naþionalismul este ceva foarte nobil, dar el poate degenera în sangvinar, în bestialitate, dupã cum poate sã genereze mari opere cãrturãreºti ºi n-am sã mai citez lista marilor nume, marilor cariatide ale spiritului românesc, care mai toþi au fost naþionaliºti, de la Eminescu, P.P. Carp, Maiorescu, Goga ºi mulþi alþii.

Iatã ce spunea în studiul respectiv Rãdulescu-Motru: ”Un mare numãr de intelectuali români ºi maghiari fac încã strajã naþionalismului orgolios. Românii considerã ca o ºtirbire a suveranitãþii naþionale stipulaþiile tratatelor care prevãd protecþia minoritãþilor, iar maghiarii considerã aceleaºi stipulaþii ca o încurajare a revendicãrilor lor politiceÒ. Ai zice cã e scris în 2001, deºi fraza e din 1930. Pentru unii ºi pentru alþii cultura este în serviciul orgoliului. Poate fi între ei o împãcare? se întreba Rãdulescu-Motru. ªi continua: ”Cu greu, dar nu imposibilÒ. Împãcarea o va aduce treptat diminuarea numãrului acelora care au fãcut pânã acum straja naþionalismului orgolios. Astea fiind zise, domnule preºedinte ºi domnule prim-ministru, stimate colege ºi stimaþi colegi, vã propun sã votãm împotriva acestei moþiuni, dar sã fim cu ochii în patru ºi sã punem ”sula în coasteÒ Guvernului sã elaboreze iute, mintenaº, normele metodologice care sã prevadã punct cu punct Ñ cum spunea Tudor Muºatescu ”ca mãraruÒ ,uite aºa! mãrunt, mãrunt Ñ ce se poate în ungureºte, pânã unde se poateÉ afiºe, traduceri... ºi ce nu se poate. În rest, sã fim cu ochii în patrusprezece spre Harghita ºi Covasna unde ºi eu am fost ºi am fost dat afarã dintr-o prefecturã, unde ºi Adrian Nãstase a fost ºi ce a vãzut l-a îngrozit ºi pe unde ar trebui sã mai trecem cu regularitate.